La Montana, unde-i ieftina tocana

Popasul Montana, La intrarea in Huedin dinspre Cluj

chéz Ionel (revizuit, adaugit, imbunatatit si optimizat de chére Claudia)

Incantati de ideea acestui blog, cativa amici i-au propus unui alt amic de-al nostru sa isi tina si el un blog in care sa descrie barurile “puscate” pe unde isi face veacul (ocazional). Evident ca istorisirile acestuia ar incepe ca o cronica veche : “Pe cand eram intr-un bar puscat…” In aceeasi nota as cataloga si restaurantul a carui recenzie urmeaza: un local puscat. Sau mai bine: un Popas Puscat.

Pe numele lui din registrul comertului de Montana, sunt convins ca daca il denumeau “La Popasu Puscat” intra sigur in legenda. Ce calamitati ne-au abatut pasii la popas ? Foamea si dorul de duca! adica o calatorie cu masina din Cluj spre Valea Draganului, in cautarea unei cabane pentru Revelion, dar asta este o cu totul alta poveste. Si cum culmea tehnologiei a ajuns sa fie sa iti iei un GPS cu harta si sa nu mai stii sa navighezi dupa ochi, minte si procese de gandire, asa am reusit si noi sa trecem pe lânga iesirea spre V. Draganului de vreo 3 ori. Distantele nu sunt mari dar nenorocirea in sine a fost faptul ca am fost siliti sa trecem de 3 ori prin satul Negreni unde se comitea ceva talcioc intergalactic cu participarea tuturor reprezentantilor sferei rurale de la noi din tara si de aiurea. Si unde se circula cu senzatie majora / maxim 5 kilometri pe ora. In fine, zona e superba, toamna vine de minune acestor locuri.( E60 de la Huedin la Piatra Craiului). Dupa toata emotia gasirii drumului, dupa vizionarea catorva cabane modeste pe care proprietarii cereau sume de seici arabi (ca deh, imbecil nu e cine cere, ci cine da), dupa dracii si nervii aferenti, eram atat de infometati incat a fost cat pe ce sa intram cu japca in casa particulara a unui ins crezand ca e restaurant. Nu e vorba de halucinatii vizuale pe baza de foame, dar omul isi vopsise casa intr-un verde fistic ce numai pe un restaurant are ce cauta.A contribuit totusi si faptul ca omul perpelea linistit niste mici in caldura filigoriei proprietate personala, de unde si confuzia. Nu ne-a impuscat, nu a pus cainii pe noi, deci i-am multumit si am mers mai departe.

…………………….

La iesirea din Huedin (aka Bánffyhunyad sau Hodin cum ii spun oamenii din partea locului) dam peste aceasta unitate modernizata ce parea a merge bine intrucat avea dever. (adica erau parcate masini mai rasarite in fata). Am intrat si am avut noroc cu niste clienti care tocmai eliberau o masa. Masa avea o fata de masa si fata de masa avea la randul ei un servet cochet si alb dispus pe diagonala ca la unitatile cu staif. Zic semn bun. Dar gaura din servet m-a atentionat sa reconsider acest prim gand. Vorba prietenului si navigatorului de nadejde cu care am ajuns la P.P. (popas puscat): “Cât poate costa un servet de asta ? 10 ron? “ Si avea si el dreptate ca doar tot stabilimentu era in renovare si se vedea ca s-au bagat bani frumosi in gresii si termopane si farfurii de alea jmekere tip “coala-de-hârtie-in-cadere”. Bun, cineva nu se simtise tocmai bine la noi la masa (era o pata neplacuta pe servet, de fasole frecata sau alta mancare, in orice caz frecata) asa ca am zis sa ne mutam la alta care tocmai se eliberase. Aici cineva probabil se scapase pe masa ca era o pata mare uda si maronie pe toata suprafata ei mediana, deci nici cum nu era bine. Nasol zic, sa o acoperim cu tavi, solnite si alte jucarii de pe masa. Si cum legile lui Murphy functioneaza ireprosabil de fiecare data, evident ca imediat dupa ce ne-am mutat, o ospatarita (da! Aveau si ospatarite) a venit sa schimbe servetul de la prima masa, pe noi lasandu-ne asa “uzi” in continuare.

Domnitele care ar fi trebuit sa aiba grija de noi se cam faceau ca au treaba.Una din ele avea o mâna bandajata, ma gandesc ca a vrut sa fure. Cealalta, care a venit intr-un tarziu cu meniurile, era moarta de racita si avea o privire de caine batut care ne-a facut la final sa ii lasam un bacsis cum rar vede ea in Huedin. In fine, ne-am uitat pe meniu si am comandat cafele, sucuri la un litru, ape plate si mancaruri pe baza de pui, porc, sote de ciuperci si cartofi in diferite versiuni de pregatire. Dupa o vreme (marcata de haos) am primit cafelele (foarte bune) si sucul (foarte la un litru) si rosi de foame dar plini de speranta am inceput sa amusinam locanta.Pardon, unitatea. In jur, lume la fel de flamanda, dar cu ochii goi de speranta, probabil asteptau de ore bune. Nu manca aproape nimeni in jurul nostru, si cand in sfarsit a venit fata bandajata la o masa cu niste salate flescaite, mesenii s-au repezit asupra lor ca lupii si au golit bolurile in 2 minute. Hopaaa, zic, semn rau, presimt ca se prefigureaza o Vila a Mileniului reloaded.

Avand mult timp sa analizam ce era primprejur, am remarcat receptia si deasupra ei oferta de cazare. Care suna, de-a dreptul intrigant, cam asa: camera matrimoniala 80 RON si Camera matrimoniala 150 RON. Si banuiala ce a prevalat a fost ca tipul II de camera matrimoniala are si “miresica” inclusa.

………………………..

Dupa 2 ceasuri a sosit masa !!! Desi nu pareau a fi multe mese, farfuriile veneau in perechi de cate doua maximum, apoi pauza de 15 minute, apoi alte farfurii, si vorbesc de farfurii la aceeasi masa. La noi au venit primele mancarurile bazate pe pui, caci se stie ca porcul se lasa mai greu prins. Si deja ne inchipuiam cum gateste bietul bucatar asaltata intr-o tigae mica la foc molcom de butelie aflata pe terminate.Cu stomacele zbârcite de la atâta Colăã am inceput sa “devoram tot”. Ca intr-un film suprarealist, mancarea era buna si proaspata, multa si ieftina , intr-un contrast total cu atmosfera locului. Soteul a fost imbelsugat si ciupercutele au fost piscate ( sau “puscate”) cu putin usturoi. Pieptul de pui cat si cotletul de purcel au fost zdravene si bine perpelite (ca deh, focul mic…) Cartofii taranesti de fapt erau niste cartofi bine rantaliti in ceapa si boia, iar salatele au fost ok. Am avut chiar si patrunjel presarat festiv pe marginile farfuriei. Ce mai, un ospat voinicesc. Eu am considerat chiar ca a fost putin cam mult si am lasat zarzavaturile in farfurie caci doar carnea-i temelie. (Aici, colegul “$” s-ar putea sa ma contrazica, deci ii astept replica pe blogul lui despre baruri) In fine, masa pentru 4 oameni si bauturile au costat putin sub 80 ron, deci daca sunteti infometati, plecati spre Huedin si dati telefon cu 2 ceasuri inainte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s