La Tortura, pardon, Tortuga !

Tortura….aaaaa, Tortuga

chéz Claudia (si un pic Ionel)

Cu tot respectul cuvenit sarbatoritului care ne-a invitat in locatia cu pricina, si care nu are nici o vina, iata mai jos povestea unei torturi de o seara:

Sambata, adunare mare, bunul nostru prieten « X » face un frumos numar de ani, e invitata toata gasca, s-a deschis un local nou, a mai fost sarbatoritul si recomanda, mergem pe incredere. Ne dichisim un pic, locatia e centrala, pe Motilor, nu stim nici noi exact unde, parcam ilegal pe un trotuar inghetat, mergem in stanga ca sa ne dam seama ca trebuia sa o luam in dreapta ( barbatii in general se orienteaza foarte greu in spatiu dar au tot timpul senzatia ca stiu exact unde se afla numai ca sa isi dea seama in 10 minute ca se duc in directie opusa –însa au dintii sanatosi) si ajungem finalmente la Tortuga. La primul nivel sunt ingramadite 2 mese intr-un holisor, in care mancau usor timorati niste tineri care avusesera ghinionul sa nu mai prinda locuri sus. Holisorul si bietii insi in sine, care se zgribuleau de fiecare data cand se deschidea usa de la intrare caci le batea crivatul direct pe fleica, creau un tablou nu tocmai imbietor pentru prima impresie, de parca intrasesi din greseala in camaruta unde mananca servitorii. Servitorilor !

Ne indreptam totusi increzatori pe scari in sus la etaj ( scari inguste de castel medieval, sa porti urca cu spatele si cu sabia in mâna) si descoperim cu stupoare ca nici aici nu e mult mai spatios decat in camera valetilor de jos. Sarbatoritul, in plovaras festiv roz-plaman, venise mai devreme si reusise sa uneasca deja 2 mese, ne salutam cu toata lumea, ne gasim locuri, destul de aglomerat, mese inghesuite, oameni care incercau sa taie pizza fara sa ii dea la ficati vecinului din spate.

Decor deloc deosebit, cu o zona de bar modesta ca si cum s-ar descuraja consumul de alcool si ornata cam ca bufetul garii, un frigider de bauturi la vedere si o orga chinezeasca, neagra, plasata strategic lânga scari.ORGA ce la inceput nu ne-a dat de banuit.

Ne strangem toti in scurt timp, conversatiile zboara in toate partile peste pliantele care faceau reclama la tot felul de bauturi digestive naturiste cu proprietati magice si peste meniurile in care tronau la mare cinste tzâtzele de pui ( nu vad cum as putea traduce altfel omniprezentul „chicken chest” oferit in diferite combinatii pornografice: cu maioneza, cu sos de usturoi, etc)….si tot rasfoind meniurile – hop- dam peste niste pliante care ne anuntau voit-nevinovate ca surpriza serii in cauza, si a altor seri urmatoare, e un concert de colinde care va incepe la orele 9 fix ( panicati ne verificam toti ceasurile, e 9 fara zece, mama ma-sii, deci nu scapam!)

Sarbatoritul si jumatatea lui mai buna comanda simandicosi niste salate ( apropos, clubul manechinelor care beau numai apa chioara cu lamaie va saluta si pe aceasta cale..hihi!!), ceilalti mai din topor se injosesc la niste friptane cu garnituri, eu si jumatatea mea cel putin la fel de buna ca si mine ne gandim la un platou pe care sa il dam gata impreuna ( cele 800 de grame de diferite carneturi listate in meniu indreptatindu-ne sa speram ca platoul ne va fi arhisuficient) si intre timp, la orele 9 cum ne-au promis, organizatorii baga punctuali orga in priza……ce a urmat nu poate fi descris in cuvinte. Si pana si incercarea de a rememora imi contorsioneaza dureros splina.

Pe scurt, o fetisoara careia de mica i-a placut microfonul, de cand o duceau parintii ei la intalnirile de sambata tinute de Oastea Domnului si canta la sfarsitul slujbei, ne-a intonat vreo 10 colinde pocaite, toate in aceeasi tonalitate trista si depresiva, pana cand am clacat cu totii si am inceput sa ne punem serios problema daca e nevoie sa strangem niste bani sa o facem sa taca. Am incercat sa o aplaudam ca sa inteleaga ca e destul. Deja pruncul Iisus insusi statea in cumpana daca sa se mai nasca sau nu. Nedescurajata de aplauze, a venit sa ne cante direct la masa, reflex deprins din restul saptamanii cand probabil canta printre mese la vreun local puscat.

Si, cu toata nobila intentie, nu mi se pare normal sa chinui niste oameni care au venit sa se bucure de un sprit si un purcel insangerat, cu niste manifestari religioase de nisa. Era mai corect sa puna o caseta cu Hrusca, in surdina. Hrusca a fost acolo la nasterea Domnului , filistinilor !!!

Si nici cand s-a terminat „concertul” lucrurile nu s-au imbunatatit, caci au inceput sa vina farfuriile cu mâncare, ma rog, la intervale de jumatate de ora intre ele, astfel incat in momentul in care si ultimul mesean si-a primit comanda, ceilalti se scobeau de mult intre dinti. Asta ca sa nu mai zic ca platoul nostru monstruos de luptator saxon avea de fapt in dotare 2 aripioare sifilitice, prajite pana cand capatasera duritatea titanului, si un copanel sfrijit, care parea mai degraba de pui de balta. Iar salata simandicosilor prezenta numai un sfert din ingredientele listate in meniu, si acel sfert era reprezentat doar prin o abundentza cu adevarat sarbatoreasca de salata….salata verde…..si cam atat! Umbla vorba in targ ca sarbatoritul s-a oprit in prima shaormarie dupa ce a iesit de la restaurant, dar se prea poate sa fie doar o legenda urbana:)))))))))))))))

Pe final au mai venit niste prieteni ( prima si singura surpriza placuta a serii) dar nu mai erau nici mese nici scaune asa ca i-am ridicat efectiv pe 2 amarati de langa noi, le-am confiscat masa pe care am unit-o cu ale noastre si le-am dat totusi voie sa isi termine si ei intr-un colt niste paste chioare pe care le invarteau zadarnic intr-un castron adânc (speram sa cititi acest blog ca sa primiti inca o data multumirile noastre).Plutea in aer acea solidaritate umana ce iese la suprafata in vremuri de restriste. Cu totii de la masa eram complici tacuti si suferinzi. Ptr ca restaurantul cu pricina sustine ca ofera si paste si pizza, jumatatea la fel de buna, barbat curajos si nesatisfacut de aripile pietrificate, s-a riscat la o pizza prosciuto crudo. A primit o placinta de aluat pe care fusesera aruncate in graba, din brisca, niste felii groase de pastrama afumata. In cel mai pur spirit italienesc…….

Si am inteles si ca fac nazuri daca vrei sa faci rezervari, ceea ce mi se pare de-a dreptul anti-comercial. Poate patronul, duminica dupa slujba, ar putea sa puna mana pe niste carti de marketing caci marketingul nu este lucratura diavolului.

Poate daca m-as chinui as gasi un lucru dragut de spus ( toalete curate, personal amabil, etc) dar adevarul e ca nu vreau. Nu merita. Nu mergeti….n-are rost….

Dar profit de ocazie: Inca o data, sa traiesti, sa-nfloresti, si sa ne mai scoti in oras si alta data! Conteaza doar sa fim toti impreuna si sa putem face haz de necaz!

LA MULTI ANI!!!!!

Anunțuri

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. adrianh spune:

    Tortuga…tortuga…uga…Am avut si eu nefericita ocazie sa trec pe-acolo cu o la fel de fericita ocazie ca cea descrisa in post. Si ca sa nu ma lungesc cu vorba, trebuie doar sa spun ca am comandat o pizza Amigos Mare, impreuna cu un prieten, nelasandu-ne induplecati de insistentele chelnerului care ne tot spunea ca „e pentru 4 persoane, si voi sunteti doar doi”, „sigur vreti o pizza asa de mare” etc etc, ba chiar am mai convins si pe un alt prieten intarziat sa nu-si ia nimic, ca o sa-l omenim noi din monstrul produs culinar pe care urma sa-l primim. Ei bine, ce-am primit a fost intr-adevar monstruos: o pizza mai mica decat cele normale si cu mai putine ingrediente. Dar trebuie sa recunosc ca aceste mici (hihi) neajunsuri au fost compensate de explicatiile chelnerului: „pai e la fel de mare ca celelalte, dar e mai consistenta”, „sosul de smantana nu a fost pus peste pizza, ci <>inauntru<>” sau „am intrebat bucatarul si a zis ca pus coca dubla”…

    Apreciază

  2. alacluj spune:

    E adevarat ca personalul de la Tortuga impreuna cu seful de acolo ar fi mai in elementul lor intr-o crama de genu „Grota Ciobanilor”.

    Apreciază

  3. Gabriel spune:

    Eu am avut prosta idee sa comand de la ei pentru acasa. Pizza si la desert papanasi cu smantana si gem. Gem…gem de durere. Daca pizza a fost mancabila, in schimb la papanasi bucatarul parca a incercat din toate puterile sa-i faca imposibil de mancat. A reusit. Tortuga- doar insula.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s