va VIA et deviens

Str Inocentiu Micu Klein nr 6

VIA bun
                              Photo courtesy: Serban Bonciocat pentru IGLOO
Astăzi, episod dublu pentru recent renovata şi promiţătoarea stradă Inocenţiu Micu Klein.
Restaurantul VIA este chiar în capătul dinspre Universităţii şi te întâmpină cu meniul afişat afară cu tot cu numele bucătarului scris cu litere mici pe ultima pagină, ceea ce poate funcţiona şi ca avertisment ( băi, vedeţi că aici nu e de stat la suc şi bere ca la Taverna), dar şi ca momeală ( daca doreşte domnii farafastâcuri, aici este locul potrivit).

 

Design simplu, de un rustic modern cu tuşe luxoase, mult var alb, pereţi uşor nefinisaţi, vagi modele geometrice, lemn, verdeaţă înglobată în terasă sub forma unui copăcel şi a unei iedere romantice, pânzeturi albe apretate, coşuri de răchită, ceva piatră şi un coridor pavat interesant cu „dale” micuţe, neregulate, din lemn.
Terasa e intimă, deci poţi conversa liniştit cu vecinii de alături, dacă vrei să afli, spre par exemple, cât e de bun ceea ce servesc dumnealor, sau ce cred ei despre viaţă. Noi ne-am nimerit lângă 3 domni care rezistaseră eroic la tot TIFFul ( păreau să facă parte dintre invitaţii oficiali) şi care acum probabil luau cina de adio schimbând ultimele impresii, comentând didact ( in engleză, obviously) peste steakurile scăldate în reducţie de aceto balsamico ( sper că v-am lovit cu asta). Cert e că se discuta aprins despre mis-en-scene, despre povestea pe care o are de spus fiecare culoare, şi tot felul de consideraţii cinematografice numai bune la digestie.

Via 1       VIA - bai
                                                                Photo : Serban Bonciocat pentru IGLOO
Meniul are 2 pagini, e scurt şi cuprinzător, câte 3-4 feluri din fiecare categorie. Chelneriţa ne-a înmânat personal meniurile, eu l-am primit pe cel în engleză, semn clar cine în familia noastră e cel frumos şi cine e cel intelectual. ( Mi-aduc aminte că am citit undeva că cică în marile restaurante ale lumii există meniuri speciale care se înmânează doamnelor, care conţin exact aceleaşi lucri ca şi meniurile domnilor, mai puţin preţurile, ceea ce mi s-a părut de o nespusă drăgălăşenie burgheză). De altfel toata seara noastră petrecută la VIA   ( şi care, în paranteză spus, sărbătorea un număr de ani petrecuţi înfulecând diverse chestii împreună cu pârşul gastric) s-a încadrat în categoria drăgălăşenie burgheză, după cum urmează:
DSC00376           DSC00378
 
– zaharniţă cu zahăr brun, tacâmuri impecabile de design, şervete de pînză apretate, râşniţă de piper Peugeot
– glastre şi ghivece cu mentă, oregano, rozmarin şi busuioc aliniate de-a lungul zidurilor terasei; servirea liberă
– pahar de vin alb de Chile, Sauvignon blanc, sec – 15 RON ( extraordinar de bogat, printre puţinele vinuri în care chiar am simţit arome fructate, fresh – asta pentru că întotdeauna am senzaţia că eu sunt cea mai proastă din curtea şcolii fiindcă nu sunt în stare să sesizez aromele de “lemn nobil, fân proaspăt cosit şi prune pârguite în soare” care apar în descrierile vinurilor, vinuri care mie mi se par mai tot timpul nişte borşuri acre şi atât)
– farfalle de casă cu ciuperci, vinete şi roşii la grătar şi brânză moale – vreo 20 şi ceva de RON ( mie mi-a plăcut consistenţa pastelor, fierte al dente, aşa cum se cade, dar fără să fie spectaculoase la gust din păcate)
– muschiuleţ de porc cu fennel şi morcov la grill, ceapă caramelizată, în sos dulceag de reducţie de aceto balsamico, ceva de genul acesta ( citez din memoria gustativă) – parcă 35 de RON – divin, minunat, spectaculos, felii multe de carne fragedă şi suculentă şi un melanj perfect de gusturi care nu a mai necesitat alte condimentări
– felie de tort de ciocolată făcut fără ou şi fără făină ( ca să fie vina numai pe jumătate) cu sos de afine şi frişcă – 16 ron – interesant, gust intens de cacao
– medalion de orez cu lapte şi gutui caramelizate, lime şi ceva sos acrişor – 14 RON – foarte răcoritor, gust surprinzător de fin şi rafinat
Zona de toalete merită un comentariu separat – sticlă, detalii în cupru, design industrial, orhidee naturale, prosoape albe şi pufoase ( adevărate!!!) la discreţie, rulate frumos pe un raft de lemn, cremă de mâini cu lavandă L’Occitane şi pudră de faţă Guerlaine Meteorites ca un bonus special în toaleta doamnelor (o tuşă de atenţie feminină care m-a gâdilat teribil de plăcut). Aflăm ulterior că a existat şi o sticluţă de parfum care a rezistat numai 2 săptămâni    (asta ca să nu uităm totuşi că suntem în România).
On the funny side, la o bucată de seară, domnilor TIFFari de lângă noi li se aduce desertul de către însuşi bucătarul şef ( cel cu numele menţionat discret la intrare) şi sunt chiar întrebaţi dacă e totul în regulă, ceea ce ne-a făcut să ne jurăm în barbă că data viitoare când vom mai merge într-un local mai spălat vom vorbi numai în engleză. Nu ne-a plăcut faptul că deşi practic stăteam la aceeaşi masă cu turiştii menţionaţi şi eram practic singurii clienţi de pe terasă, domnul bucătar nu a făcut o mică întoarcere de şold ( fizic, atâta se necesita) cât să ne întrebe şi pe noi amărâţii dacă e totul în regulă, măcar aşa de palmares că tot eram acolo.
Drept pentru care atunci când a venit chelneriţa să ne ia farfuriile frumos spălate şi lucitoare din faţă şi ne-a întrebat dacă ne-a plăcut, pârşul culinar a răspuns arogant şi distant : „Veţi citi pe blog dacă ne-a plăcut”.
Moment în care s-a declanşat isteria. Chelneriţa ne-a schimbat mai des scrumiera şi a îndrăznit chiar timid să ne întrebe la desert cum se cheamă blogul, ne-a întrebat din nou dacă ne-a plăcut şi desertul la fel de tare. Ca pe final ( TIFFarii plecaseră deja) să ne facă o vizită la masă însăşi patroana stabilimentului. Pe cale de consecinţă şi pe model Bruslii il bate pe Vandam, am concluzionat că blogul bate Tifful ( eat this, mister „Oh, but I do believe that every colour has a story to tell” de la masa de alături). Lăsând gluma la o parte, doamna a fost jos-pălăria, discretă şi elegantă, şi culmea, părea genuin interesată de părerile şi sugestiile Pârşului ( care, evident, nu au întârziat să vină). Ne-a povestit cât au durat lucrările, despre casa părăginită şi renovată astfel încât să îţi inspire nostalgia unei nopţi de vară petrecută într-un Santorini cu ziduri albe, dorinţa lor de-a oferi ceva stilat şi ospitalier în acelaşi timp, de a-şi forma o clientelă fidelă, de-a avea satisfacţia să ştie că măcar în weekend burghezii drăgălaşi din Cluj îşi vor face rezervări pentru masa de seară în locanta lor. Deziderate de bun simţ, fără să se rostească pentru vreo secundă nimic legat de vreun câştig financiar imediat, făcut cu orice preţ.
DSC00379 
Ca un mic amuzament, ni s-a povestit inclusiv cum un client a transmis vorba la bucătărie, dupa ce a comandat un preparat de vită, să i se spună bucătarului că el vine deja a patra oară acolo, ca atare să îi fie gătită cu maximă atenţie comanda, întrucât dacă nu va fi satisfăcut, localul va pierde un client fidel. Moment în care domnul bucătar şef a ieşit val vârtej cu lingura cu sos cu tot, într-o izbucnire flamboaiantă care am înteles că face parte din personaj, s-a dus aţa pe terasă la masa domnului şi i-a explicat răspicat că el găteşte cu aceeaşi atenţie orice preparat, pentru oricare dintre clienţii care îi calcă pragul. Am înţeles că la final, clientul a cerut să i se transmită bucătarului că vita a fost o capodoperă  ( probabil i-a fost teribil de frică de polonicul cu sos)
Verdict : recomandat! Sigur, nu veţi merge în fiecare zi, probabil nici măcar în fiecare săptămână. Dar dacă veţi simţi vreodată nevoia să petreceţi o seară de vară liniştită, stilată, în compania unei muzici de calitate în surdină şi a unor bucate rafinate în simplitatea lor, merită încercat. Este categoric un loc în care s-a investit mult, mai ales la nivel de imagine şi de standarde oferite clienţilor. Cu toţii merităm să ne simţim, măcar pentru o seară, ca nişte burghezi drăgălaşi.
PS- sper din tot sufletul să mai găsiţi acolo crema de mâini şi pudra.
DSC00373              DSC00374

Anunțuri

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Anonim spune:

    Desertul ala rulz….decat atat…:)))

    Apreciază

  2. Anonim spune:

    Hidden gem. Doubt it will be hidden for long once word gets out.

    Food was fresh and delicious. Cooked to perfection.

    Salmon tatare with buttered toasts, I could eat all day!

    The attention to detail in all parts of the restaurant show design that has been well thought out.

    One to recommend.

    Apreciază

  3. Anonim spune:

    La restaurantul VIA , exista o
    discrepanta mare , un deep gap intre
    ce ti se serveste si pretul aferent … pe romaneste spus , nu merita banii …

    Apreciază

  4. Anonim spune:

    Mie mi-a placut. Sigur ca nu zilnic dar in mod cert am sa revin. Farfale-le cu pui sunt bestiale. Desi nu sunt de loc un fan al tartarului, pe cel de somon l-am terminat fara sa simt nevoia impetuoasa de a-mi scalda ultimul dumicat in bautura… Este un loc ideal unde poti sa-ti inviti comisia de evaluare a tezei de doctorat…sau sotia.
    🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s