PARIS

Parisul in ianuarie (1)
DSC_3410
Unde ma duci de ziua mea ? ma intreaba dânsa. Valencia ! ii raspund aproape fara sa ma gandesc. Nu,zice ea, de ziua mea trebuie sa ma duci undeva cu adevarat special: Vreau sa imi serbez ziua la Paris ! Si, având in vedere ca o data face doamna 18 ani, am decis sa plecam de ziua ei la Paris. Mica mea reticenta consta in faptul ca urma sa vizitam orasul in toiul iernii, in ianuarie,dar chiar si iernile, m-am gandit, trebuie sa fie mai romantice si mai suportabile climatic decat la noi. Am facut 3 ore pâna in Paris cu Wizzu si apoi rata de Beauvais care ne-a lasat in Porte Maillot, un fel de Autogara Beta 2 de la ei. Spatiu vast si postindustrial. Am gasit repede un refugiu subteran unde ne-am facut abonamente de calatorie. E absolut obligatoriu sa fie primul lucru pe care il faci cand pui piciorul intr-un oras generos cu obiectivele. Pe metrou era cum trebuie sa fi aratat circul acu 100 de ani: “Lume , lume, veniti sa vedeti aborigenu de Congo, veniti sa puneti mana pe buzatu de Senegal.” , cu adaugirea ca pe langa aceste exemplare exotice parazitau si tuciurii de Chitila. Nu e de mirare ca in metrou patruleaza aceste trupe speciale de politisti echipati pana in dinti care sa asigure un climat de siguranta. Unii au si caini. Okeeei, Place de la Clichy, destinatia noastra. Ne invartim putin confuji pe cele 7 raze care compun piata si intr-un final nimerim si hotelul nostru mic, vechi si boem , unde avem camera la ultimul etaj, deasupra acoperisurillor pariziene.


In prima seara, cinam undeva in apropiere, la venerabilul Wepler, locanta ce functioneaza la capacitate maxima de cel putin o suta de ani. Inauntru, forfota. La Wepler ai senzatia clara ca ai nimerit la cineva acasa,deoarece multi parizieni servesc acolo cina seara de seara,imbracati in ceva putin mai mult decat un capot ponosit de casa. Intr-un fel , asta este cheia boemiei pariziene, sa iei cina in oras zilnic pentru ca tu, ca frantuz, poti sa te dai in spate de la multe , dar nu iti bati joc de mancare… ! Cel mai impresionant lucru,era,de departe, forfota chelnerilor, o foiala apparent haotica de tavi imense ,unele cu mancaruri grele,altele cu farfurii goale, toate trecandu-ti razant pe langa cap. Iar deliciul forfotei era facut de modul brutal in care chelnerii intrau sau ieseau din bucatarie cu o lovitura de picior in usa. Un soi de bruzlii mai determinat, cu papion si o tava cu scoici goale deasupra capului. Si cel mai tare se incorda aceasta chelnerita de un metro si un jnitel care dorind sa compenseze lipsa de volum, isi lua avant si pleznea usa fix intre ochi. Nu poti sa nu te gandesti ce rezultate catastrofale ar fi daca vreun chelner ar incurca usa de intrare cu cea de iesire…In rest, parizienii septuagenari se indopau cu chilograme de stridii inecate in pahare de vin.Si nu se osteneau sa isi mascheze avansata stare de euforie data de combinatia respectiva.

Untitled5
Cum se sade corect dupa o lopata de stridii inecate in vinul casei.

Noi am mancat…… 
DSC_3403  DSC_3400

Tarta de lamâie                                                                          Vita Bourgoigne


DSC_3399
Muschi de purcel provensal cu cartofi dauphine

DSC_3393 DSC_3394 DSC_3405
               Risotto cu ciuperci si sofran                  Terina de iepur                         Spuma de ciocolata                 

Aniversarea propriu-zisa s-a comis pe baza de rezervare la Coupe-Chou , un restaurant parizian cu o istorie remarcabila aflat intr-o cladire veche de 300 de ani. UNDE lucrurile s-au agravat putin:

DSC_4356
unde gemul de lânga terina cu chutney de ceapa si mango este turnat in forma perfecta de lingurita.

DSC_4358
Supa crema de shrimpi si sparanghel cu frisca si usturoi
DSC_4369     DSC_4382
       Somon caramelizat pe pat de avocado                        Mousse trio chocolat               

DSC_4350     DSC_4354
In aer se simte nu doar prezenta eterica a Marlenei Dietrich ci si a generalilor de armata franceza ce si-au dat duhul la etaj in urma unor rani nemiloase survenite in campaniile napoleoniene. Coupe Chou fu bun cu noi si inca ne trimite mail cu ofertele de revelion…

 DSC_3997
Undeva prin arondismentul cincisprezece, la o Crème brûlée . Eu catre chelner: Mais, cette crème est flambée !’ Chelnerul oripilat: ‘No, no , no ! Non e flambée, est BRULEE !’ 🙂


Si nu in ultimul rând, am vizitat Île de la Cité si Île Saint-Louis si cheiurile Senei (vezi 36 Quai des Orfevres) unde e sediul politiei (jandarmeriei)
 DSC_3786    DSC_3891
O zona dura-vizual, dar reprezentativa pentru Paris.
 DSC_3803   DSC_3804
Pe Ile Sain-Louis (insula cea mica de lânga insula unde este Notre Dame) am si mâncat un platou taranesc care s-a prezentat in cea mai buna forma- similar cu România la Mondialele din ’94

 DSC_3525
Si imaginea aceasta anunta proximitatea Domului Invaliziilor. Si, implicit, a majestatii sale,
Napoleon Imparatul Frantei si Rege al Italiei
 DSC_4562
Pe drumul de intoarcere, cer innorat. Din fericire, suntem de partea buna a innorarii

New Tab

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s