LIVADA: RESTAURANT CU GRADINA SI PISICI

Str. Clinicilor, nr. 14-16, Cluj
Tel.: 0722 111 115



Ca sa ne mai incalzim  un pic la minte, haideti sa vorbim azi despre Livada si pisicile ei.

Sigur v-ati enervat macar o data la Taverna. Sigur ati injurat servirea, sigur cel putin o data ati primit altceva decat ce ati comandat, sigur mancarea nu a fost mereu ce trebuia. Daca v-ati facut  griji cand s-a inchis Taverna ca ati pierdut toate aceste delicii, fiti pe pace. Locatia imbie se pare la toate aceste “accidente” indiferent de brand, bucatar, patron.


Cum mai nou sunt foarte impresionata de eforturile stilistice ale spatiilor publice clujene, voi da si de data asta Cezarului ce e al Livadei. Tot ansamblul (restaurant, terasa) arata betoooonnnn! Pe cuvant de pionier, mi se pare cam cel mai misto face-lift dat unei cladiri si foste afaceri pe care l-am vazut in ultimii ani in oras. Avand in vedere suprafata generoasa, sunt convinsa ca nu a fost lucru usor. E una sa arunci 3 scaune colorate si niste ghivece de tabla din sura bunicii ca la Nu:ka, in 30 de mp, si alta sa gandesti atat de diferit si totusi coerent mai multe zone (si inchise si deschise) din cadrul aceluiasi complex.

Merita sa mergeti la Livada doar ca sa vedeti efortul de design. Plimbati-va cu nesimtire prin toate camerele, uitati-va la podele, la canaturile  usilor, la strecuratorile albe, emailate, care atarna din tavan pe post de candelabra, la zona de bar care este o capodopera “lemnoasa”, la trunchiurile de copaci si la laditele de legume vopsite turbat care invioreaza intr-un mod neasteptat decorul, si nu in ultimul rand, mergeti la toaleta ( da, stiu, am o obsesie cu toaletele din spatiile publice, care de cele mai multe ori sunt cele mai neglijate si mai sinistre zone) ca sa vedeti ce inseamna sa nu lasi nimic la voia intamplarii, ba dimpotriva, sa depui un efort de gandire, creativitate si mai ales bun simt pentru orice mic detaliu.

Later edit februarie 2015: dupa cum stiti, localul a ars glorios in 2014 si a renascut apoi ca un Phoenix de Somes, bigger, better and with tastier hamburgers. Arata si mai bine, if that was possible, meniul e diferit, cica dorada e buna, eu ma innebunesc dupa cartofii cu usturoi serviti din borcanas de tabla, iar Mitrut jura ca aici e cel mai bun hamburger din Cluj. Noi am prins si seri cu muzica live, un jazz as indrazni sa ma arunc sa zic de calitate
Photos: from Facebook
Pana aici e dă  vis! Terasa e faina, acelasi spatiu generos si arboricol al fostei Taverne. Alte banchete de lemn, alte lampi, cam nefericit de apropiate de masa, numai bine sa iti roiasca 10 245 de tantari si alte oratanii inaripate  in noptile de vara deasupra supei crème de ustuori cu langosi (care e cel putin interesanta, trebuie sa recunosc)

Cand am fost prima oara, asa cu emotia inceputului innodata in gat, pe fondul unei usoare activitati  ce implica suc gastric, am stat inauntru. Chelnerul a venit repede, si avea papion cu modele etnice la gat, ceea mi s-a parut o dragalasenie in plus. Si avea si casca cu microfon in ureche, parea super profi totul. Si asta mi-a placut. Mi-a dat lovitura de gratie maitre-ul ( supervisor-ul, da?) care a aparut si el dupa 5 min sa ne intrebe daca ni s-a luat comanda si daca e totul ok. Too good to be true.

Dar sa vorbim despre mancare. Din pacate! Jumatatea mai buna si mai burtoasa comanda varza a la Cluj, pentru ca suntem in Cluj and proud of it, si pentru ca scria ca e dupa o reteta antica, secreta si secretizata, si desigur datatoare de senzatii culinare nebanuite. Nu am gustat in viata mea o varza a la Cluj mai banala, mai anosta si mai nedatatoare de  ceva. Cu toata stima si respectul pentru mediatizatul bucatar al Livadei ( mediatizat cel putin pe coperta meniului) mamaitele care gatesc varza a la Cluj la Varzaria de pe Eroilor il baga in buzunar, si de ar fi sa gateasca bietele legate la ochi.

Eu am luat orez cu lapte, da? Desertul copilariei, chestia aia asa de simplu de facut indiferent daca stai in caminul 14 sau la vila si gatesti pe inductie, asta daca ai  cea mai mica grija si emotie fata de ceea ce gatesti.  SARE, domnilor, SARE –  ingredientul minune al oricarui fel de mancare, si de care bucatarii din Romania nu au auzit vreodata ( probabil ca daca faci desert excluzi din start ideea de sare – gandire de barbar ageamiu!) Nu avea sare, nu avea scortisoara, nu avea de fapt nici o aroma, era doar o chestie dulce prezentata intr-o craticioara mica de tabla ( nu tabla m-a deranjat, mi s-a parut chiar  “cute”!)

M-am desumflat instantaneu si jur daca nu e pacat de papionul sefului de sala si de eforturile aluia care s-a strofocat sa dea un aer nou locatiei.

Pe masura ce am inaintat in vara si ne-am mutat la gradina, lucrurile s-au imputit si mai tare. Ne-am intors la timpii de asteptare de 1 ora pentru o masa de 6 persoane, cu felurile de mancare aduse pe rand astfel incat in momentul in care fericitul care si-a primit primul blidul a terminat de mancat, ultimul inca se uita pofticios la masa goala din fata lui. Ne-am intors la comenzile bulibasite, la chelnerii abulici, obositi, care nu tin minte nici o comanda de 2 beri    ( se intorc dupa 15 min sa te intrebe inca o data ce bere ai comandat), etc

Iti mai inneci amarul chicotindu-te cu pisicile care isi fac veacul in gradina, hranite cu drag de tot felul de meseni sufletisti. La Livada pisicile sunt un fel de mascote pufoase si dragute care ti se aseaza sub scaun si iti torc duios tintindu-te cu ochii lor verzi, asta pana cand vine chelnerul cu bratele pline de farfurii si care intr-o echilibristica perfecta gaseste totusi unghiul din care sa le aplice un sut bine tintit, la ficati. Moment in care delicatetea momentului se duce dracului, iar pisica se taraste schiopatand de sub masa si se duce in lumanari. Chelnerul striga oricum si “Mars!” in urma ei, ca sa fie clara treaba. Admonestat de toata lumea de la mesele dimprejur, omul isi sustine  ferm pozitia, spunand ca nu o data aceste pisici au fost violente fata de oameni. Asa s-a exprimat. Creaturi violente si periculoase. Cineva nu a primit bacsis in ziua aia, desi ma tem chelnerului in cauza I se mai intamplase asta si alta data.

Fripturile sunt ok si atat, ciorbitele asa-si-asa, papanasii nu au SARE si prezinta doar usoare urme de branza. Nu sunt faux-pas-uri “violente”, mancarea nu te deranjeaza la nivel visceral, dar sustin in continuare ca e mancare fara suflet, si ca peste tot in orasul asta asta gasesti, mancare fara suflet. Da, si fara SARE!

Daca mai venim???

Mai venim, pentru hamburgeri si vara pentru terasa umbrita. Mergeti si vedeti locul ca merita. Mergeti si papati daca e musai, dar fiti cu ochii in patru sa nu fiti atacati din senin de una din cele mai fioroase creaturi de legenda: Felinae Violentis de Livada.
Anunțuri

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. sheilla ella spune:

    Suntem perfect de acord cu tine !

    Apreciază

  2. Anonim spune:

    De ce nu e semnat acest articol? De catre autor?

    Apreciază

  3. Anonim spune:

    Zise Anonim 🙂

    Apreciază

  4. Anonim spune:

    pentru ca ce? daca as semna Gheorghe Popescu m-ai crede pe cuvant sau ar schimba ceva din situatia de la Fosta Livada? caci despre Noua Livada vom scrie in curand. Inca o data, acest blog nu e si nu va fi vreodata sponsorizat, nu ne poate nimeni acuza ca scriem pe o ciorba calda, iar parerile noastre, cu autograf sau fara, vor ramane aceleasi, si da! sunt subiective, dar de aceea incercam sa le argumentam. Now move on, Anonim!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s