DESPRE DEBRECEN, FOIE GRAS, VINURI SI MANGALICA

 debrecen
Să presupunem că aveţi un weekend mai liber şi nu ştiţi ce să faceţi cu el. Aţi putea, desigur, să dormiţi şi să vă regeneraţi neuronii, sau să mergeţi undeva în jurul oraşului la aer curat, gen Mărişel, Băişoara, dar s-ar putea să vă enervaţi că s-a tăiat pădurea, că s-a construit haotic, că nu ai ce face în zonă, etc.
 
Mai presupunem că te-ai duce să îţi înmoi ciolanele undeva la o apă termală, dar te-ai săturat de burtoşii cu 3 lanţuri de aur la gât, din piscinele din Felix. Şi atunci vin eu, pac! Şi îţi zic că mai ai doar o singură soluţie, şi practic, cea mai bună.
 
Dacă mergi din Cluj prin Zalău, Tăşnad şi Carei, oraşul pe care ştiu că mureai de curiozitate să îl vezi pentru că încă mai ţii minte de la istorie, din gimnaziu, că acolo a fost ultimul loc din care au fost IZGONIŢI nemţii din România (ăsta era invariabil cuvântul folosit în toate manualele, izgoniţi – de parcă i-am izgonit cu pietre şi furci) atunci veţi ieşi din ţară pe la Valea lui Mihai, cel mai liniştit şi gol punct de frontieră din câte există, iar Debrecenul este la doar 23 de km de graniţa.
 
Orasul a fost capitala Ungariei în al doilea război mondial, distrus în proporţie de 60% în timpul aceleiaşi urgii. Cu toate astea, astăzi vei găsi un oraş simpatic, calm, cu farmec, cu clădiri frumos restaurate şi bulevarde largi, cu parcuri care se întind pe hectare, cu un puternic centru universitar, cu băi termale şi cu restaurante cochete, cu oameni drăguţi şi dornici să te ajute deşi marea majoritate nu rup o boabă în engleză.
 
Presupunem că ai ajuns deja în Debrecen, iar acum nu vrei decât să stai ca o maimuţă japoneză într-un gheizăr cald, în timp ce afară ninge, şi să bagi la maţ papa bun şi deosebit. Practic, ai ajuns unde trebuia.
 
Pensiuni găseşti multe şi super decente pe Booking. Preţuri mai mult decât acceptabile. Parcul Pădurea Mare e frumos şi iarna şi vara, mai ales acum că e renovat, au amfiteatru in aer liber, lac cu nuferi, podeţe de lemn, piste de alergat, alei pentru căţei. Aquaticum, principalul centru termal din oraş, este chiar în mijlocul pădurii, proaspăt renovat şi el, cu bazine cu ape termale pe 4 temperaturi, cu parc mediteranean, cu piscină cu valuri, cu saună la fundul gol, cu tot tacâmul. De excepţie este bazinul termal de afară, ceea ce face o seară în Debrecen să fie de-a dreptul exotică. Să stai în apă caldă la 10 noaptea, căutând Carul Mare pe cer, în mijlocul unei păduri luminate feeric…;corectaţi-mă dacă ştiţi voi un remediu mai bun pentru o primăvară urâcioasă. Iar gândul că imediat mergi să serveşti un foie gras de cea mai bună calitate la un sfert de prêt faţă de restaurantele din Paris, sau o Mangalica suculentă, te face să uiţi gropile din asfalt din Tăşnad şi celelalte locuri (efectiv uitate de Dumnezeu şi de om deopotrivă) prin care ai trecut ca să ajungi aici.
 
Ca să fim clari că ne-am înţeles de la început, foie gras-ul e ficatul de gâscă sau raţă îndopată, iar Mangalica e porcul ăla simpatic şi creţ, oarecum pe cale de dispariţie, care arată ca şi copilul din flori dintre un mistreţ şi o oaie, recunoscut ptr carnea lui foarte gustoasă şi săracă în colesterol. Şi foie gras-ul şi Mangalica sunt blazoane vechi şi recunoscute ale bucătăriei ungureşti. Şi amândouă se servesc în Debrecen peste tot, de la fast food la restaurante cu ştaif, probabil chiar şi în barul gării.
 
Pe vremuri, la începutul poveştii noastre de dragoste cu Debrecenul, mergeam la Play Pub, undeva în centrul vechi. Un pub mărişor, ascuns într-o casă generoasă, decorată Habsburgic. Vara e de mare angajament terasa scăldată în iederă, poziţionată chiar în faţa unei impozante catedrale cu nume de sfântă. Se mânca bine şi interesant, la preţuri absolut normale. Între timp treaba s-a împuţit de la cap, şi localul a devenit un fel de fast food într-un muzeu, căci decorul e chiar frumos şi bine întreţinut, dar mâncarea a rămas doar un acompaniament la cartofii prăjiţi. În schimb, nu pot uita că aici am fost iniţiată în tainele vinului autohton unguresc, născător de grandioase surprize, şi că aici am gustat pentru prima oară din acest nectar al zeilor care este Muskatul Ottonel de Matra, de la cramele dnului Ludanyi.
play pub house
Pe domnul Ludanyi l-am şi vizitat peste câţiva ani la el acasă, în Gyöngyöstarjáni (acum repetaţi după mine, Gyöngyöstarjáni!!) în frumoasa zonă colinară a Matrei, acest Kogaion al viticulturii maghiare. E un sat drăguţ şi civilizat, cu case mândre şi gospodării îngrijite, cu dealuri molcoame şi tandre, acoperite cu vii bogate, lucrate cu mult drag şi har. Omul vorbea engleză, şi el şi familia lui, ne-a deschis casa, atelierul şi crama, şi am stat mult la poveşti, în timp ce el ne aducea la degustat sticlă după sticlă, iar nouă ne jucau ochii în cap de plăcere după fiecare pahar. La final am cumpărat o lădiţă de 10 sticle din diverse sortimente iar el ne-a făcut cadou şi cele 5 sticle desfăcute, din care abia se sorbise un păhărel, şi pe care le-am transportat apoi ca pe ouăle Faberge pe parcursul excursiei la Budapesta care a urmat.
 
Înainte să intraţi la băile de la Aquaticum, sau după, merită să serviţi masa la Villa Hotel (Krudy Etterem se cheamă restaurantul hotelului), o căsuţa din poveşti cu décor de restaurant austriac. Aici, în fiecare weekend, familiile debretene servesc prânzul cu religiozitate. Nu aveţi cum să îl rataţi, că e chiar în faţa intrării la băi. Vara au o terasă răcoroasă şi Gosser cu lămâie. În funcţie de sezon îşi schimbă meniul sau adaugă specialităţi, ultima oară am prins în plin festivalul gâştei. Şi o plăcintă cu prune şi brânză pe care atunci, pe moment, am cerut-o în căsătorie.
Villa Hotel
Sau mergeţi mai central, în piaţa Bem la nr 15, la Calico Jack, un fel de Casa Piraţilor de la ei, dar făcută cu gust, cu lemn de calitate, şi obiecte vintage autentice, fără să ţi se uite peste umăr vreun Johnny Depp holbat, desenat pe pereţi de studenţii restanţieri de la Arte Plastice, dar Frumoase. Din nou Mangalica, din nou foie gras servit aproape la orice fel de mâncare, şi bineînţeles, Muskat-ul dnului Ludanyi, la pahar dacă nu te ţin brăcinarele de-o sticlă, toate la un preţ derizoriu. Aici am mâncat un crac de raţă confit făcut ca la carte, de care o să îmi aduc aminte multă vreme. Şi multă ceapă, rondele uşor batjocorite prin făină şi aruncate în baie de ulei sfârâitor ptr un minut, cât să se caramelizeze lejer şi să emane mirosuri de toamnă blândă şi de lene binecuvântată. Meniul în engleză cu preţuri în forinţi aici http://en.calicojackpub.hu/ettlap.html (aşa, să îţi stimulezi un pic sucurile gastrice) 
2      calico jack
Iar dacă chiar vrei să te spargi în figuri şi să îl prinzi pe Dumnezeul “fine dining-ului” de un picior, e musai să mergi la cină la Ikon.
4     5
Fă frumos o rezervare online la ei pe site (http://www.ikonrestaurant.com/home/) şi primeşti 10% discount la nota de plată. Ia pe tine o cameşă şi nişte pantofi, nu că ar fi scorţos restaurantul, ci pentru că e păcat să savurezi aşa minuni în “treling”. Restaurantul nu e mare dar e cochet, şi serveşte feluri meşteşugite din produse exclusiv naturale, achiziţionate din fermele mici şi sustenabile, de legume şi animale, din împrejurimile Debrecenului. Personalul vorbeşte perfect engleza, şi primeşti chelnerul tău personal, care îţi condimentează servirea cu informaţii atât despre mâncare cât şi despre local, oraş, ţară, tradiţii, obiceiuri, etc.
6     7 
Poţi să guşti un Tasting Menu cu vinuri aferente, dacă vrei să faci o călătorie culinară în ce înseamnă bucătăria maghiară contemporană. Noi nu am vrut, dar tot am primit tot felul de amuse-bouche-uri şi entre-uri din partea casei. Vinurile la pahar ni le-a ales sommelier-ul şi nu ne-a părut rău. Am băut un Pinot Noir unguresc cu inflexiuni tămâiate ce te duceau cu gândul la vinul de Porto, pe care încă îl mai simt pe cerul gurii, care a mers de minune cu halca de vită Charolais şi cu pieptul rose de raţă. Bineînţeles era present şi dnul Ludanyi, o surpriză plăcută întotdeauna, care a ajutat să meargă mai bine pe gârgalot cea mai fragedă Mangalica gustată până acum.
3     8
Este imposibil să mai bagi şi desert, deşi sigur se prezintă bine şi la capitolul asta. La final, nu numai că am primit şi discountul pe nota de plată dar sommelierul ne-a făcut cadou o sticlă de vin Ludanyi, doar pentru că îi povestisem că suntem fani şi că mersesem până la dânsul acasă cu jalba în proţap, să îi cumpărăm licorile. Aşa se face o promovare corectă, dacă te ţii destinaţie turistică. S-a auzit şi până în fund, la domnul Cluj, capitală europeană în 2015?
 
Bref, nu cred că ai cum să dai greş cu mâncarea în Ungaria. Cu siguranţă nu este cea mai light bucătărie, sau cea mai mediteraneeană, dar este paradisul carnivorilor pretenţioşi. Vecinii maghiari efectiv merită toată atenţia şi consideraţia noastră. Nu îi ocoliţi şi faceţi un city break la Debrecen. Mă puteţi răsplăti pentru pont în sticle de vin, vă zic exact ce şi de unde să luaţi. Cu plăcere!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s