CARMANGERIA MOLDOVAN – STEAK BUN, FĂRĂ ÎMPRUMUT DE NEVOI PERSONALE

Am aşteptat mult timp o carmangerie cumsecade în Cluj, aşa de mult că am şi renunţat la idee la un moment dat. Mă resemnasem că adevărata “piaţă de carne” rămâne, spre par example, tot în dulcele târg al Botşenilor, pe care îl vizităm anual. Un oraş sărăcuţ dar inimos şi under-rated. Cu o hală imensă numai de brânzeturi si lactate, şi una numai de carne. În care găseşti ficat de raţă, curci de ţară, coadă de vită, “obraz de viţel” (care, guess what, e de fapt buca cea cărnoasă), în care găseşti oaie tot timpul anului şi mai ales găseşti mult căutatul şi lăudatul muşchi de vită, la 80 ron kilogramul. Muşchi bun, de vacă fericită şi păscută în aer liber. În ultima vreme circula un mit urban conform căruia puteai lua muşchi doar cu rezervare pentru că aproape toată producţia mergea săptămânal spre nişte restaurante din Braşov. Eu cred că era doar o schemă schematică să mai mărească preţurile din când în când. Oricum, cei 80 de lei pe kg rămân o oferta unică, şoc şi groază, merită văzut, daţi click aici, ce vă mai place vita!!

 

În timp, mi-am creat o filieră de transbordat muşchiul peste munţi, prin pasul Tihuţa mai exact, de dragul cărnii bune şi ieftine. Nu renunţ nici acum la ea, dar mă bucur când găsesc alternative de calitate mai aproape de casă. Preţurile sunt, desigur, mai mari, căci doar anul asta suntem capitalişti europeni de tineret. Başca suntem în capitala Ardealului, unde s-a inventat miezul din dodoaşcă, apa caldă şi cultura, dacă îi întrebi pe localnici. Ăia care zic “m-am fost răcit!!”, “cred că mâine o să ploaie!!” şi “viu imediat”!!

20150319_215341~2
În altă dezordine de idei, partea bună când ai “un fel de blog” e că începi să primeşti ponturi de la oameni. De genul: “o ştii p-aia cu un-doi-trei-şi?? “ – “ hai să scrii şi despre covrigăria de la blocul meu”. Unul din ponturile bune a fost Carmangeria Moldovan, despre care recunosc că nu ştiam nimic, pentru că eu stau pe deal la ţară şi nu avem decât Lidl în apropiere. Rezultă că magazinele astea de cărneturi sunt vechi în Cluj, se găsesc în pieţele pricipale sub denumirea de Cosm-fan, iar de curând au deschis câteva locaţii branduite Carmangeria Moldovan, pe tiparul de succes Panemar: zone cu vad bun, vitrine mari, concept unitar cu efort stilistic vizibil, atenţie la detalii şi la mici drăgălăşenii estetice, multă lumina, personal simpatic îmbrăcat în veştminte o ţâră tradiţionale.
DSC_0041~3~2   IMG_20150310_175238~2
În căutarea rasolului de vită perfect (apropositos, nu l-am găsit încă) ne-am dus ţintă într-o seară la magazinul din Zorilor, capătul de sus al străzii Pasteur, chitiţi, morţi-copţi, să vedem despre ce e toată daravela şi să achiziţionăm niscai carne, practic să vedem din ce-i făcută!! Eu una recunosc că am fost impresionată de cum arată înăuntru: spaţios, curat, luminos, cu o zonă de servit masa cum îmi place mie, cu vinuri pe pereţi, cu mese şi scaune din lemn frust, cu look scandinav. Cu galantare mari şi bine “echipate” cu cărneturi crude, proaspete, şi cu preparate de tot felul.
20150306_185226 20150306_190137~2
Mai recunosc şi că ne-am repezit ca fătucile la măritat, la vederea unor rotocoale de rasol, care ne-au luat minţile. Mai erau 3, noi am cerut două. Erau mari, roşii şi groase. Aproape că i-am ordonat bietului om cu clop din spatele galantarului, să ni le bage în punguţă, de teama domnului care se ivise şi el lângă vitrina frigorifică, ochind aceleaşi rasoale. Cloparul ne-a întrebat, săracul: “astea 2??” Ni le-a ridicat în aer, să le vedem, dar noi nu ne-am uitat pentru că am zis mai sus că suntem de la ţară, şi pe deasupra şi fomişti. Eram mai ocupaţi să nu se uite alţii la carnea noastră. Am mai şi scuipat printre dinţi, enervaţi: “da dom’le, alea 2!!”
 
DSC_0048~2Am văzut acasă de ce omul a fost oarecum cinstit şi ne-a întrebat dacă chiar vrem acele 2 bucăţi. Una dintre ele era 90% os, like the biggest bone you’ve ever seen, parcă era rasol de elefant. Asta e, l-am plătit la preţ de carne şi am făcut un beef stock cinstit din el, iar câinele a fost în delir. A leşinat, apoi şi-a revenit, a mai ros un pic, după care a leşinat iar. Aşa e el, mai emotiv. Am mai luat şi o coadă de vită din care a ieşit o tocăniţă foarte bună.
Voi nu faceţi ca noi. Holbaţi-vă bine la fiecare bucată de carne pe care o luaţi, mai ales dacă şi vânzătorul vă cere a second opinion. Deşi rasolul arăta bine, ori nu l-am fiert noi cât trebuia, ori chiar nu a fost ceva de senzaţie. Mă repet, dacă ştiţi unde pot găsi rasolul din poveşti, cu carne moale şi plină de colagen, să o mănânc eu doar cu furculiţa, fără cuţit, cu cartofi fierţi şi salată de sfeclă roşie cu hrean, să îmi spuneţi. Staţi un pic să şterg tastatura, saliva e lipicioasă!
Partea cu adevărat plăcută însă abia acum vine. Domnul Moldovan s-a gândit să servească în frumoasa locaţie o selecţie atent gândită de păpici fierbinţi şi meşteşugite. În caz că vine o seară când n-ai nimic prin casă, decât zacuscă de toamna trecută, şi-o margarină care face bine la inimă dar îţi prăpădeşte definitiv toate celelalte organe interne. Vă jur că au cel mai bun gulyas de vită din oraş, şi dacă vii aşa mai pe seară, pe la 7-7 jumate cum venim noi, ţi se pune cu ură un castronel plin cu zamă fierbinte, carne molcuţă şi găluşcuţe aromate cu chimen. Şi, în mod misterios, are gustul gulyasului făcut la ceaun. Dacă nu eşti hotărât, mai ia şi-o ciorbă de cartofi cu tarhon şi afumătură. Afumătura nu e kaiser vechi de o lună ca la Hanul Dacilor (moarte lor, îi urăsc profund pentru mezelurile obosite pe care le servesc pe post de carne, în ultima perioadă) ci chiar purceluş uşor grăsuţ, gustos până la dumnezeu şi o palmă mai sus.
DSC_0039~2  DSC_0040
Mai mult decât atât, şi perversiunea abia acum începe, poţi să arăţi cu deştu’ spre ‘a mai falnică halcă de carne din galantar, pe care să ţi-o azvârle ei pe grătarul din spate şi să ţi-o facă aşa cum vrei, dacă nu o vrei aşa cum trebuie! Really, we just discovered the ultimate place for great steak in town.
În sfârşit, pentru un steak cinstit, nu mai trebuie să îţi faci descoperire de cont, să îţi dai pantofii cu cremă şi să suporţi conversaţia gălăgioasă a unei mese de 14 expaţi sau de businessmani uşor ebrietaţi, proaspăt ieşiţi de la nuş’ ce conferinţă, ca la El Toro. Sau să suporţi liniştea asurzitoare a unui restaurant frumos, dar gol chiar şi sâmbăta seara, ca la Adi’s Steakhouse. Sau să mănânci carne mediocră, vândută scump, într-un local în care toţi banii s-au investit mai degrabă în decor decât în bucătar, ca la Mu:ura.
20150316_195411~220150316_194930~220150319_215448~2
Acum poţi să îţi iei frumos consoarta şi/sau prietenii, să laşi acasă cămaşa cu cal şi călăreţ, şi să ieşi să iei masa într-o locaţie friendly, curată şi accesibilă, şi mai ales de nefumători, că tot suntem fierţi pe ostracizarea fumătorilor din spaţiile publice. Odată ajuns, ai mai multe opţiuni. Ar fi pentru început vitrina cu drăcii marinate. Noi am încercat frigăruile de berbecuţ, au fost ok, miroseau corespunzător a be-he-he, deci nu erau mystery meat. Ceafa de porc e stelară, deşi chiar e greu să dai greş cu o ceafă de porc. Am luat şi mici, să nu murim proşti. Nu i-aş recomanda neapărat, nu erau răi, dar nici deosebiţi (cei mai buni rămân tot micii din târgul de vechituri din Oser). Garniturile se schimbă zilnic, dacă îţi permite silueta combinaţia carne-cartof, go for it!! Dacă nu, soteul de legume prezintă. Ăla de ciuperci mai puţin.
20150319_215242~2    DSC_3812   20150319_215259~2
Din galantarul cu cărneturi fine poţi alege ceafă de vită de Uruguay la 59 de lei/kg sau muşchi de vită la 120 lei/kg. Pe care băiatul cu clop ţi le feliază de câte degete grosime vrei tu. Noi i-am specificat să ni le facă medium rare şi omul ne-a zâmbit pe sub mustaţă spunându-ne: “bineînţeles, eu nu îmi bat joc de carne!!” Our kind of guy!! Dacă alegi să ţi le facă ei acolo, şi să le serveşti la masă, preţul e un pic mai mare.
DSC_3809
Friptanele ies în timp record şi ţi se livrează presărate cu un pic de sare de mare şi garnisite cu o porţie generoasă de unt cu verdeţuri. Bonus: 2-3 castraveciori muraţi. Moamă, ştii cum e carnea? Simplă, dar cu juice, cu tot tacâmul, bună de te ţii de pervaz de la leşin, deci pe bune, exact cum ar trebui să fie un steak. 200 grame, la 30 de lei. Preţ imbatabil. Rămâne? Feliem?? Au şi sticluţe mici de vin, şi pahare de sticlă, adevărate.
Din bunătăţurile pe care le poţi lua acasă, noi am făcut un sampling de muşchi crud-uscat, (un pic cam prea afumat pentru gustul meu), nişte caltaboş proaspăt (corect executat) şi nişte “muşchi de Sânnicoară” (absolut deosebit).
20150319_200609~2 DSC_3816

Mai au brânzeturi ungureşti, de tip cheddar, şi brânză de burduf “De la Fermă”, really the best burduf there is (şi nici măcar n-am făcut încă un contract de colaborare cu ei). Au zacuşti interesante şi dulceţuri de la Cabana Moţilor, precum şi o mică selecţie de vinuri bune (Vişineasca, Prince Stirbey, etc), la preţuri mai mult decât rezonabile. Impresionantă e colecţia de vinuri ungureşti: Aszu, Furmint-uri, Harslevelu-uri de top.

DSC_3807
Având în vedere că, ultima oară când am fost, zona de luat masa era aproape plină, îndeosebi cu cetăţeni tineri si altminteri francezi, aş zice că Moldovan devine de bon-ton. E genul de loc care, în afară, există demult, o combinaţie reuşită de bistro cu magazin de delicatese, în care poţi să stai la un pahar de vin şi să deguşti din tot ce au oamenii la vânzare. Elegant dar fără să fie ceva pretenţios.

 

Până acum ne plac, şi ne plac tare. Dacă ar mai reduce şi preţul la Muşchiulete, ar fi dă vis!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s