MÂNCARE ETNICĂ ÎN CLUJ NAPOCA

 

Mnoh, nu vă bucuraţi, că e slabă treaba. Slabă bine, şi fără să dea semne că o să se îngraşe pe parcurs.

Ca să nu avem discuţii la proces, vă spun din start că nu o să abordăm segmentul japonez Tokyo/Nobori, pentru că mai nou s-au măgărit teribil la preţuri (şi la abordare) şi nu mi se mai pare nici o sfârâială să dai 80 de ron de persoană la o masă, din care 90% merg practic pe un orez, de cele mai multe ori banal, şi restul pe nişte urme de somon rozaliu. Ne-au plăcut o vreme, Tokyo în special, dar după ce au schimbat meniurile, grafica şi componenţa lor de şpemii de ori într-un an, şi după ce au făcut 60 de lei un “all you can eat” aflat pe un hol, în mall, unde ai la dispoziţie o oră pe ceas să înfuleci ce poţi, cu ameninţarea deasupra capului că dacă laşi orez în farfurie vei lua nah-nah la fundu’ gol, ne-am cam lămurit cum stă treaba. Japan is dead for us in Cluj Napoca.
Restul situaţiei se va epuiza repede, şi din profil arată cam aşa:
Segmentul chinezesc e reprezentat de mai multe restaurante cu puternice inflexiuni ardeleneşti, unele chiar dătătoare de “stricări de maţe” legendare. Singurul care merită menţionat este Restaurantul chinezesc Shen Yang, denumit după un oraş din Nord-estul Chinei, de unde vine şi bucătăreasă, doamna Shua. Un sătuc cu 8 meleoane de locuitori, cu zgârie nori şi bucătărie cu arome distincte. Acum, să nu credeţi că restaurantul e nu ştiu ce, şi nici pentru autenticitate nu putem băga mâna în foc, dar cu siguranţă este cu totul altceva decât “lăturile” maronii, care au toate acelaşi gust, indiferent de carnea folosită, din celelalte stabilimente de profil.


  

E mai degrabă un fast food CURAT (foarte important de specificat acest lucru), cu câteva mese, cu meniuri mari cu poze pe pereţi (ca să fie treaba clară pentru neiniţiaţii în arta culinară a Shen Yang-ului), şi cu o bucătărie deschisă în care poţi să ţii sub observaţie procesul gătirii, dacă ai oareşce reticenţe. Doamnele (românce) din subordinea lui Shua au tot timpul bonetă, totul se sfârâie în direct, ingredientele sunt mereu proaspete. Dacă eşti şmecher, dai telefon, faci comanda la prânz pentru tot biroul şi te duci să ridici marfa caldă în juma’ de oră. Preţurile sunt hilare, şi porţiile generoase.
 
Mie îmi plac în mod deosebit Jin Yuan Bao (nişte colţunaşi umpluţi cu curcan, în sos de alge, cu mazăre şi morcov, absolut deosebiţi), Jiao Zi (colţunaşi de tip dim-sum, umpluţi cu carne şi ciuperci, făcuţi la abur), supă picantă cu ciuperci urechi-de-lemn albe, puiul picant cu bambus (picant cu adevărat, dar fără ca iuţeala să acopere celelalte arome), fâşiile de vinete cu orez şi pacheţelele de primăvară cu fasole. 
Nu am încercat tot, deci ar mai fi pe wishlist celebra supă Hun-tun, tăiţeii de mazăre, porcul cu murături şi ouăle cu urechi de lemn şi orez. Nu evitaţi locul, îşi merită fiecare bănuţ.
Segmentul thailandez are ca unic reprezentant pe cei de la Lotus, aflaţi în vecinătatea chinezilor mai sus menţionaţi, ambii ascunşi undeva în labirintul de străduţe din jurul Străzii Horia. Locaţia este un pic mai “aranjată” deşi nici ea nu s-ar califica pentru cerut prietena de nevastă la o cină magică. 
 
Meniul nu este aşa de amplu dar bifează cu succes landmarkurile bucătăriei thailandeze: supă Tom Yum, PadThai, Curry verde, etc. Te aşezi la masă şi notezi pe nişte “formulare” (I KNOW!!! WTF!!) codurile produselor!! Asta e comanda! La fiecare mai specifici gradul de iuţeală: o stea, două sau trei. Asta mi-a plăcut! Preţuri duble faţă de chinezul din vecini, dar n-aş putea spune că şi calitatea, sau exotismul mâncării, ar fi tot la dublu. 
 
Deranjează timpul lung de aşteptare a comenzii. Noi ne-am dus direct acolo ca să comandăm, pentru a vedea şi locaţia pe viu. Am aşteptat un pic peste o oră pentru 4 feluri de mâncare. Deşi se deschid la 12:00, la 13:00 fără ceva când am ajuns noi să dăm comanda, ei erau deja depăşiţi de volum şi păreau că se urnesc foarte greu şi că încă nu se “treziseră”. Eu sunt pe principiul că dacă la 12 deschizi, vii de la 10, îţi aranjezi totul, şi la 12 scoţi deja primele farfurii pe uşă, şi eşti în stare să susţii ritmul comenzilor până închizi.
Am apreciat că nu ne-au făcut supă Tom Yum pentru că le lipsea UN ingredient, deşi puteau să ne-o facă liniştiţi, că nu am fi avut termen de comparaţie. PadThai-ul a fost delicios, ne-au plăcut şi Puiul cu caju şi Orezul prăjit cu porc. Comandaţi din timp eventual, şi înarmaţi-vă cu multă răbdare. 
Merge o dată pe lună, când te simţi mai în conexiune cu latura asiatică a persoanei tale.
 
Fugim repede la segmentul indian, unde drapelul e dus cu fruntea sus de către Indigo. Ei au reuşit cel mai bine să mixeze ideea de mâncare etnică, împreună cu ideea de restaurant de familie/prieteni, ca să rezulte un mediu plăcut şi elegant în care să te simţi bine şi la un business lunch zorit, dar şi la o seară mai pe îndelete. La parter e salon de nefumători. Vinuri decente în meniu. Servire promptă. Felurile sunt bune, nici mai banale nici mai autentice decât cele pe care le întâlneşti oriunde în Europa, în restaurantele indiene modelate pentru caucazieni (o tonă de arome autentice în minus, iuţeala moderată spre blândă chiar şi la un Vindaloo, etc). La prânz, anumite feluri le găseşti la porţie mai mică, la doar 15 lei cu garnitură. Fac delivery oriunde în oraş.
Naan-ul is to die for, mai ales ăla cu usturoi. La fel Pudina Paratha, lipiile făcute pe pereţii cuptorului Tandoori, cu mentă. Pulpele de pui Tandoori sunt chiar delicioase, dar eu întotdeauna m-am dus la Indigo pentru felurile vegetariene, cu adevărat speciale: mai ales pentru Bhindi Masala (bamele cu roşii din copilăria mea), Bombay Aloo (cartofii cu chimion), Daal Palak (linte cu spanac) şi Aloo Tamatar (nişte cartofi demenţiali cu unt, în sos de roşii). 
Nu pot să-mi dau cu părerea despre miel sau peşte, dintr-un motiv sau altul nu am simţit nevoia să mă risc. Deserturile lor mi s-au părut întotdeauna exagerat de dulci. Una peste alta, un loc drăguţ cu mâncare cinstită (ieşită din tiparele cu care suntem familiarizaţi), care se califică liniştit la capitolul „seară deosebită în oraş”.
 
Şi încheiem în glorie, cu bucătăria turcească, cunoscută la noi, din marele păcat, sub denumirea generică de “Şaorma cu de toate”. Ce e drept, cam aşa şi arată majoritatea locurilor de acest gen din oraş, nişte sanctuare ale maionezei la tub şi-ale cartofilor prăjiţi, uscaţi. Unul singur se detaşează clar de restul, prin oferta culinară şi spaţiul un pic mai spălat la subraţ decât restul eşalonului, şi anume Oz Istanbul.
O să ziceţi că sunt eu suflet de tirist!! Că îmi place să mănânc prin tot felul de spelunci!! Vă zic cu mâna pe inimă că nu mă deranjează zona de mese, amenajată de-aşa natură încât să poţi vedea un televizor (pus forever pe vreun post turcesc) din orice poziţie ai sta şi oricât sos cu iaurt ţi-ar picura pe barbă. Nu mă deranjează nici gălăgia, nici limbile străine care se vorbesc în jur şi nici clienţii frecvenţi ai localului, majoritatea urmaşi ai celor care-au luat-o la fundic în mod epic la Podu Înalt. Din câte am văzut, şi noi şi ei am depăşit umilitorul moment, ba chiar am pus de o înfrăţire culinară respectabilă. 
La Istanbul îmi plac salatele meşteşugite care acompaniază cărneturile, îmi plac frigăruile marinate de tip shashlik, conopida pane şi baclavalele. Am văzut şi vinete imam baildi şi nişte tocăniţe apetisante, dar încă nu le-am încercat. Din când în când mai au orez cu lapte şi fistic, bun să te le lingi pe mâna până la cot. Pe scurt, un loc agreabil, mâncare gustoasă şi fără suprize intestinale. 
Numai bun să-l vizitezi după o noapte nebună în Diesel, să-ţi ştergi din nări aghiazmele de tutun, parfum tare şi fiţe ieftine.

 

Şi cu asta am încheiat. Mi-ar fi plăcut să vă povestesc şi de un restaurant libanez de excepţie, sau de un restaurant grecesc autentic cu specialităţi, sau de un restaurant marocan bun, sau de unul vietnamez, sau de ce nu, de un restaurant mongol cu plite încinse. Dar unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Mai avem de mâncat la Vărzărie până atunci!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s