Taste of Asia – furnizor oficial de exotisme

Pentru că ne place nespus mâncarea asiatică, ne-am bucurat direct proporţional să auzim că Taste of Asia s-a redeschis de curând pe Str Someşului nr 5, vizaviz de Flacăra. Magazinul micuţ şi inimos de pe Str Marinescu, unde nu am ajuns dar am auzit numai de bine, s-a închis anul trecut prin toamnă, odată cu el murind şi speranţa noastră de a mai găsi ingrediente exotice în altă parte decât în marile hypermarkete. De unde şi entuziasmul care m-a cuprins într-o miercuri dimineaţă când am hotărât să îmi încep ziua dând un ochi în nou redeschisul Taste of Asia.
La 10 fix am intrat pe uşă. Înăuntru cam întuneric şi nici nu s-a dat drumul la lumină pe parcursul vizitei. O tipă tânără, amabilă, mi-a zâmbit şi m-a poftit înăuntru. O cameră mare, de-a lungul pereţilor rafturi cu produse colorate, deci asiatice, şi un loc generos şi tare gol în mijloc, bun de încins o horă muntenească. Am luat-o gospodăreşte, cum am învăţat la şcoală, de la stânga la dreapta, şi m-am cufundat liniştită în citirea etichetelor flamboiante, cu entuziasmul unui copil lăsat singur în Disneyland. Când, deodată, din spate, mă abordează tânăra zâmbitoare, cu un borcan de 800 de gr în mână. Şi cu o linguriţă. “Dacă doriţi să gustaţi, tocmai am făcut chang-jian-tzao-chichi-riki-miki, e proaspăt. L-am făcut cu sos de soia dulce dar, dacă nu vă place soia, să ştiţi că am proaspăt şi în sirop de căpşuni. Nu doriţi nişte chan-jian-tzao-chichi-riki-miki?”

 

M-am uitat la ea cu ochii cât cepele. În borcan părea să aibă o neaoşă dulceaţă de nuci, adică nişte chestii rotunde îndesate într-un sirop brun, vâscos. Am gustat reticentă. Erau călduţe. Şi divine. Am mai luat două, să mă asigur că nu mi se pare, sau că visez. Erau delicioase. O rog din nou, pe româneşte, să îmi spună ce e acea lucrătură a diavolului. Şi mă concentrez bine, ca să înţeleg. Cică găluşte din făină fără gluten, de orez, fierte nuş cum la aburi şi scufundate într-o dulceaţă de soia. Jesus H. Christ. Tipa îmi povesteşte, cu o bucurie juvenilă la fel de delicioasă, ce tare s-a bucurat când magazinul în care lucrează a adus respectiva făină şi că abia aştepta să îşi facă chichi-riki-miki, că îi aduce aminte de timpul petrecut în Japonia şi că îi e tare dor de mâncarea de acolo, printre altele. După care mi-a povestit, cu o competenţă demnă de o cauză mai bună, dar nu mai puţin meritorie, despre fiecare produs în parte, fie el corean, japonez, indian sau chinezesc.

Aşa am aflat că din frunze de susan se face un desert deosebit, care se poate cumpăra conservat. Sau că există o dulceaţă concentrată, de ghimbir scufundat în miere, care atunci când eşti răcit şi crezi că vei muri înecat cu muci, te pune pe picioare într-o singură noapte, mai ales în combinaţie cu multe ceaiuri. Sau că rădăcina deshidratată de lotus, odată ce o re-hidratezi, şi o tai în feliuţe subţiri, îţi înnobilează orice salată cu un parfum suav şi discret. Am mai văzut nucşoară, aşa cum vine ea din copac, în formă de “nucă”, şi nu aia gata rasă, din plic, fără nici o savoare. Sincer vă zic, nu aţi experimentat nucşoara la adevărata ei valoare până nu aţi ras o nucă adevărată peste, să zicem, un pate de casă. Şi am mai văzut ciuperci Shitake vidate, aşa de aromate că este nevoie să pui doar una, maxim 2, într-o oală de supă chinezească de ciuperci. Au alge, ciuperci albe japoneze sau “urechi de lemn”, tăiţei de toate felurile, cea mai mare varietate de sosuri de soia pe care am văzut-o eu într-un singur loc, condimente meşteşugite, şi câte şi mai câte.
Preţuri modice, mi s-au părut scumpe doar sosurile la borcan, alea din care faci maxim 2 porţii de mâncare, indiană sau chinezească. La 19 lei cred că găseşti soluţii mai bune. Sau îţi faci tu sosul “from scratch” şi măcar eşti sigur că n-are humami.
Am plecat cu tăiţei coreeni, lapte de cocos, condimente de tandoori, sos de peste şi sos de stridii, şi o pungă mare de crackersi din făină de orez, cu alge şi wasabi. Dar nu înainte de a mai lua o gură de chichi-riki-miki de care o să îmi aduc aminte multă vreme. Arigato!

 

 

Anunțuri

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Emil spune:

    Nucșoara aia o să vă ajungă vreo 10 ani 🙂

    Apreciază

  2. alacluj spune:

    Nucsoara aia nici n-am luat-o, ca mai avem de anul trecut din Israel. Si aia a fost spornica:)

    Apreciază

  3. Adrian Turcu spune:

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s