CELE MAI BUNE DESERTURI DIN ORAS

 

E adevărat. Viaţa e scurtă. Şi imprevizibilă. Ar fi păcat să te duci, fără să îţi fi făcut plinul de desert la viaţa ta. Zic şi eu, cu capul meu, şi cu stomacul meu de dependentă de dulciuri (ca orice semi-moldovean). Nu e vina mea că mamele moldovence sunt nişte gospodine extraordinare, care cum văd un ou, făină şi nişte fructe, ţi-ar şi face cea mai bună chestie dulce pe care ai mâncat-o vreodată, cât ai zice peşte. Eu, pentru că sunt şi munteancă, nu mă pricep la făcut dulciuri. Sunt în stare să feştelesc şi cel mai simplu pandişpan. În schimb, dă-mi o halcă de carne şi-un ceaun şi-ţi troznesc cea mai bună tocană that ever walked the face of Earth.

Aşa că, să purcedem şi să dăm o raită printre deserturile celebre din Cluj. Cu amendamentul că topul de mai jos este o părere personală, şi nu va fi publicat în Monitorul oficial cu titlu de lege absolută. Asta ca să nu mai există discuţii!! Ba chiar încurajăm păreri şi sugestii către alte feluri/restaurante care nouă ne-au scăpat. So Keep Calm and Eat Dessert!

Cabinet de Vin & Cocotte este, poate şi prin prisma faptului că încă e un restaurant relativ nou în peisajul clujean, deţinătorul trofeului suprem Cerbul de ciocolată, sau gen! Give them a big round of applause, cum ar fi zis Ricky Dandel bietul, rânjind fericit cu toţi dinţii lui falşi, puşi în Germania, în număr mai mare decât prevede legea. Deserturile lor efectiv sunt de pe altă planetă. Vin în porţia perfectă, parcă special gândită să te ducă până în prag de leşin şi să te oprească chiar înainte de momentul în care ai fi zis că vei crăpa de plăcere. Preferatul meu este caramelul sărat: blat subţire de biscuiţi, cremă de ciocolată fină, strat gros de caramel pe deasupra, cât şoricul pe un porc bine întreţinut, şi fulgi de sare din belşug. Din spate vin puternic Citricele (ciocolată albă şi citrice dezpieliţate şi senzual însiropate) şi Mărul (crunch de biscuiţi, caramel, măr copt, baton de scorţişoară comestibil). Really, you can’t consider dying before trying one of these :))

Baracca este “an old darling in town”, în ce priveşte capitolul desert. De ani de zile se merge într-un veritabil pelerinaj la Baracca, pentru Tiramisu-la-Borcan, o invenţie isteaţă şi deja trade-mark al faimosului restaurant. Copii care strâng bănuţi din alocaţie, pensionari care pun pensia deoparte, tineri îndrăgostiţi care fac împrumut de nevoi personale, toată lumea a fost măcar o dată în viaţă la Baracca, pentru tiramisu.

Reuşeşte borcanul miraculos să se ridice la nivelul aşteptărilor? Da, cu vârf şi îndesat. Probabil cel mai bun tiramisu pe care o să îl mâncaţi vreodată în restaurante. Cremos, cu pişcoturi perfect însiropate, cu gust bogat, în care se simte şi cafeaua şi alcoolul deopotrivă. Cu toate astea, preferatul meu este bila de ciocolată albă, umplută cu sorbet de fructul pasiunii, pe piure de mentă şi busuioc. Mă gândesc că, şi la Poarta Raiului, este o gheretă care oferă aşa ceva fiecarei persoane care intră, altfel nu văd de ce s-ar mai chema raiul Rai.

Photo courtesy: http://mazilique.ro/

Photo courtesy: www.tastebazaar.ro

O  mică sugestie aş avea, dacă s-ar putea! La plating, responsabilul cu desertul să nu se mai zgârcească la sosul de busuioc, care scade în cantitate cu fiecare lună şi fiecare vizită. Medalia de bronz merge la tarta cu mere, două dărabe sănătoase care înoată în creme anglaise.

Pe un meritoriu loc 3 vine în fugă Club Italia (Str Pavlov 27) şi cea mai bună panna cotta din oraş, ca să nu mai zicem că e singura autentică. Club Italia e “a hidden gem”, la propriu. Ascuns într-o casă mai degrabă părăginită, în apropierea Parcului Mare, restaurantul nu este neapărat prima alegere din cuib când te gândeşti unde să mănânci în oraş pe timp de iarnă sau toamnă. Şi e păcat, pentru că mâncarea e, de cele mai multe ori, spectaculoasă. Interiorul însă este simplu, sever şi o ţâră neprimitor, ca o sufragerie de unchi nebun din Mărăşti. Un unchi nefumător, măcar atât! Vara însă, când se dă drumul la terasă, chiar că nu mai aveţi nici un motiv să evitaţi locaţia. Nu vom vorbi acum despre pastele meşteşugite şi dementa Zuppa di Pesce, pe care le găsiţi tot timpul în meniu, ci despre minunea tremurăcioasă care este o panna cotta adevărată, cu gust de lapte, nu de praf de la cutie, servită cu mentă şi dulceaţă de fructe de pădure. Nu aş da afară din pat nici cannolo sicilian cu ricotta, tuburi de aluat crocant umplute cu crema fină de brânză şi tăvălite prin fistic pisat.

Primesc menţiuni speciale şi cei de la Euphoria Biergarten şi cei de la Marty Restaurants. Euphoria pentru tarta tatin cu mere, îngheţată şi sos de vanilie, primul desert outside my kitchen de care m-am îndrăgostit, acum mulţi ani. Deşi nu e un loc în care să merg des în ultima vreme, desertul asta îmi trezeşte nostalgii frumoase despre primii mei ani în Cluj şi primele experienţe culinare de restaurant. Şi sufleul lor de ciocolată e decent! Din păcate, acum câteva zile, foaia de aluat de la tarte tatin era complet nefăcută, maronie şi “udă”, accident care se repetă din ce în ce mai des. Bag seamă că pe bază de grabă şi mizenrupismul bucătarului, altfel nu văd cum poţi da pe “uşă” afară o foaie de aluat necopt, pe care să o mai şi scalzi în sos de vanilie. Dar cum e un desert cu valoare sentimentală, nu prea pot să comentez. Voi să nu faceţi ca mine!

DSC_0463~2~2  

Lanţul de restaurante Marty mă enervează cumplit de câţiva ani buni, dar despre asta vom vorbi altădată. Sunt cei mai inconstanţi în ceea ce priveşte calitatea aceluiaşi preparat. Singura chestie pe care te poţi baza că va fi mereu la fel (de bună) în oricare zi te-ai duce sau în oricare din locaţiile lor, este Cheesecakeul.  Cam cel mai bun din oraş, şi cu cele mai multe variaţiuni pe aceeaşi temă. Eu îl prefer dintotdeauna pe cel clasic, cu fructe de pădure. Ştiu că nu e un cheesecake de manual, dar felul în care îl fac la Marty m-a satisfăcut întotdeauna! Altfel singurul motiv pentru care m-aş vedea trecându-le iar pragul. Cheesecakeul şi limonada cu ananas şi ghimbir. Recunosc, sunt un om simplu!

Pentru total nepretenţioşi, ar mai fi şi vargabelesul de la Vărzărie.

Dacă aveţi un desert preferat în oraşul ăsta mare, share with us. Sharing is caring:) Altfel, s-auzim numai de bine! V-am mai zis că viaţa-i scurtă? E păcat s-o trăim fără desert!

Anunțuri

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ionut Baba spune:

    Brownie-ul de la Bricks 😉

    Apreciază

  2. Cabinet de Vin & Cocotte este dumnezeiesc!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s