ANDALUZIA: CORDOBA

Când am ajuns în Cordoba, plouase cu portocale. Pe bune. Am călcat pe citrice toată ziua, peste tot.

Am şi nimerit cea mai caldă zi înregistrată de om, de la ultimul califat şi până în prezent. Mitruţ a ieşit scălămbăiat în toate pozele, de la soare, şi s-a văitat că el nu e crescut în Bărăgan, ca alţii, şi că nu are antrenament.

Am şi ajuns odată cu hoardele organizate, de americani geriatrici, aflaţi în day-trip din Sevilla, cum le recomandase ghidul lor tipărit cu coperţi lucioase. Deci serios, n-am văzut de când sunt aşa ceva. Nici un grup sub 37 de persoane. Toţi cu hip replacement şi cartilaj injectat în genunchi. Toţi suferind de arsuri de gradul 3, pe care de altfel abia aşteaptă să le ducă acasă în Idaho, să le prezinte ca suvenir din Andaluzia. Mişunau ca un şarpe mare şi obosit, prin toate cotloanele, pe toate străduţele.Mai mult, oraşul vechi mirosea tot a flori, a condimente arăbeşti, a tagine de miel, a vinete coapte şi a tămâie.

Pe scurt, Cordoba ne-a luat pe sus din prima secundă. Toată ziua am fost ca nişte copii răi, la târgul de duminică, fascinaţi de ringhişpir: ştiam că într-un final vom ameţi, dar nu ne puteam opri nicicum.

Cordobiştii sunt fierţi pe 2 chestii: patio şi Salmorejo.

Patio-urile sunt moştenire arhitecturală de la mauri, care construiau case cu pereţi groşi, văruiţi în alb, care să respingă dogoarea cotidiană, şi care aveau în interior curţi deschise, îmbrăcate în mozaic, cu fântâni şi flori luxuriante. Adevărate oaze de linişte şi răcoare, ele erau inima gospodăriei. Chiar şi acum, dacă nu ai patio, nu exişti. Grădinari programaţi genetic, cordobiştii sunt atât de mândri de patio-uri încât au sărbători întregi dedicate lor, şi îţi deschid oricând uşa casei ca să se laude cu experimentele botanice care se ascund în spatele porţilor grele, de lemn. Îţi povestesc cu drag despre casă, vechimea ei, restaurarea ei, îţi arată ustensile vechi cu care se grădinărea cu secole în urmă, şi îşi răsucesc mulţumiţi musteţile arăbeşti dacă te joci cu lighioanele din gospodărie: broaşte ţestoase, pui de pisică, papagali, căţei mici şi albi. Patio-urile din Cordoba sunt o feerie.

Cât despre Salmorejo….sunt convinsă că şi Doamne Doamne, prin 7 august, când efectiv nu mai poate de căldură, în straturile lui de veşminte albe, bagă sub nas un Salmorejo, când nu îl vede nimeni. O supă cremă rece, din cele mai gustoase roşii, îngroşată cu pâine, condimentată cu usturoi şi cel mai auriu ulei de măsline spaniol, servită cu ou fiert ras pe deasupra, şi cu fâşii de Jamon. Jesus H. Christ!!!!!!!

 

13689690_1213809851987123_741764926_n

După ce te îndopi bine cu chestiunea asta care, practic, e un drog, îţi dai seama că în Cordoba e chiar recomandat să o laşi mai moale cu tapasurile şi prăjelile spaniole, şi să te bucuri de latura exotică, specifică bucătăriei locale. Şi aşa am ajuns, într-o după masă în care sfârâia caldarâmul, la cel mai simpatic Marocan din emisfera de Nord, şi în bucătăria lui cu fix 2 mese. Omul avea cel mai frumos copil pe care l-am văzut vreodată. Şi un zâmbet mare şi bun. Ne-a hrănit ca pe fraţii lui. Am decis să îl lăsăm pe el să ne facă „meniul de seceta”, şi ne-a articulat scurt cu o supă densă de năut, cu vită şi turmeric, cu un Humus perfect, acompaniat de pita caldă şi o salată cu za’atar, şi cu foetaje cu brânză de capră şi chimion. La sfârşit ne-a dat la temelie cu cel mai aromat ceai de mentă, dulce şi parfumat, care aşa fierbinte cum era, ne-a răcorit exact când ne era mai greu.

La timp să prindem orga de seară în Mezquita, celebra catedrală a oraşului, strecurată şi înghesuită la propriu printre arcadele a ceea ce a fost, mult timp, cea mai grandioasă moschee a lumii, lumea cum era ea la anul 900. Probabil singurul loc din univers în care poţi să asculţi cântece gregoriene, ridicate în miros de smirnă, sub nişte tavane luxoase din lemn, împodobite în cel mai halucinant stil maur.


Seara, oraşul se bucură de o adevărată Reconquista. Americanii displazici pleacă acasă şi, odată cu apusul, Cordoba se întoarce leneşă la locuitorii ei. Chitările se aud din fiecare patio deschis iar străzile se parfumează cu iasomie şi vinete la cuptor, unse cu miere. Felinare se aprind în copaci şi clinchetul clopoteilor, de la trăsurile care plimbă îndrăgostiţi în afara zidurilor vechi, se ridică sus, pe cerul roz, împreună cu rândunelele. Este cel mai bun moment al zilei în care să închizi ochii, să te bucuri de un vânticel uscat, cu miros de deşert, şi să te laşi cuprins de gloria unor vremuri cu adevărat demult apuse.
Chestiuni practice În Cordoba ajungi cu autocar/maşină închiriată sau tren, în funcţie de locaţia în care ai tabăra de bază. Din Sevilla, e un drum de o oră şi un pic, cu ambele mijloace de transport. Trenul e mai sigur, că elimini factorii de risc ce vin la pachet cu şofatul şi/sau autostrada. Undeva în jur de 20 şi ceva de euro de persoană în funcţie de tipul de tren ales, şi de oră.

V-aş recomanda călduros să vă plănuiţi o vizită în Cordoba cu tot cu cazare peste noapte. Între orele 10 şi 18,  oraşul este plin de turiştii “zilieri”, cum le zic eu, veniţi cu genul ăla de excursii “20 de capitale în 3 zile”, care bifează, fac poze, se înghesuie pe urmele ghidului cu umbreluţă roşie, vorbesc tare la telefon în timp ce omul le explică la ce dracu’ se chiombesc, şi tot aşa. Nu sunt plăcuţi dar nu îi poţi evita total. Poţi în schimb să te bucuri de oraş pe îndelete după ce tătarii se retrag.

Noi am stat la Sercotel Hotel Selu, chiar la intrarea în oraşul vechi, la 10 min de mers pe jos de tot ce contează. Super deal pe booking, 60 de euro pe noapte cu mic dejun. Condiţii bune, nu o să uit baia imensă cu 3 camere.

Oraşul nou, atât cât l-am intuit dinspre gară spre cazare, pare întins, modern, exotic. Are verdeaţă, dealuri la orizont, magazine hipstereşti, tineri faini, restaurante posh. Nu l-am explorat cât mi-ar fi plăcut, dacă aveţi timp la dispoziţie, lăsaţi-vă o zi şi pentru asta. Pare să merite.

Oraşul vechi este cel care atrage, hipnotizant, fluturii pe lampă. Lasă-te pierdut în labirintul de străduţe, că nu are nici un rost să încerci să îl înţelegi, sau să te orientezi. Asigura-te doar că ai baterie la telefon şi că îţi merge Google Maps. Ia-te după mirosul de tagine, sau după cel de flori, sau după susurul fântânilor interioare sau după răcoarea care răzbate din spatele vreunei porţi de lemn întredeschisă, ca să ajungi în toate locurile relevante. This is the old Jewish Quarter for you!!

Te interesează Str. Juderia, Str Deanes, Str Romero, Piaţa Maimonides şi Calleja de las Flores, o străduţă îngustă-îngustă pe a cărei pereţi străjuitori sunt expuse zeci de ghivece cu flori colorate.

Pe Str Deanes, la nr 2, opreşte-te la Taverna Rafae pentru nişte ardei la cuptor umpluţi cu ragu de coadă de bou şi pentru vinete prăjite, unse cu miere. Nimic fancy, un loc pentru localnici. De încercat şi Rabo de toro, o tocană de coadă de bou specifică zonei geografice în care te afli, făcută cu simţ de răspundere, la foc mic, mândria culinară a oraşului. Asta şi Salmorejo, să le dea Dumnezeu sănătate la cordobezi.

Piaţa Corredera e doar lungă şi dreptunghiulară, fără nici un pic de umbră. Nimic spectaculos, nu cred că merită efortul. Dacă vreţi neapărat cafea la terasă, nu are rost să căutaţi mai departe de Plaza de las Tendillas şi ale ei Cafe Boston sau Gran Bar.

Mănâncă ceva light la cină, la marocanul cel simpatic de la Bocaito Andalusi, pe Calle Lucano 19 şi lasă-l să îţi servească specialităţile lui. Înainte de apus, plimbă-te pe podul roman să vezi înserarea cum se oglindeşte în apele Guadalquivirului, traversează-l şi inspectează şi cealaltă parte de oraş, mai sărăcioasă dar şarmantă în felul ei localnic, gălăgios.

IMG_2909

Încheie seara la ultimul etaj al celui mai de fiţe hotel in town, Balcon de Cordoba. Intră like you own the damn place (chiar dacă eşti în Skecherşi), îndreaptă-te ţintă spre recepţie şi întreabă în cea mai bună şi arogantă engleză de care eşti în stare, dacă sunt locuri sus, la restaurantul de pe acoperiş. Trust me, vor fi!!! Noi aşa am făcut. Ne-am trezit conduşi şi plimbaţi cu liftul de o domniţă amabilă care ne-a şi servit toată seară un vin spectaculos, la un preţ să zicem decent pentru locul în care te afli, pe un rooftop mic dar inimos, cu fotolii confortabile, feţe de masă din bumbac organic, flori, lumânări, şi cea mai frumoasă privelişte la care ai fi putut spera vreodată în viaţa asta: acoperişurile albe ale oraşului, pulsul de noapte al localnicilor, rândunicile în picaj peste turle de minarete, coama mândră a palmierilor din cetatea veche, silueta de animal fabulos a Mesquitei şi clopotele trase prelung. Toate la picioarele tale. 3,5 euro paharul (plin!) de vin.

EMIZ1964

Cetatea veche, Alcazar de los Reyes Cristianos, dar mai ales Mesquita cea de poveste, lasă-le pentru a doua zi dimineaţă, când vei fi harnic, te vei trezi devreme, şi vei fi primul care la 10:00 o să păşeşti copleşit sub arcadele roşii, într-un tărâm din alte timpuri, reconfortant de gol, acompaniat doar de orga de dimineaţă şi propria-ţi ta uimire.


Nu te zgârci, ia-ţi un audio guide, locul e imens şi plin de istorie şi înţelesuri, ar fi păcat să nu pricepi exact la ce eşti părtaş. Umblă vorba că există posibilitatea chiar să le vizitezi gratuit dacă eşti acolo la 8 jumate-9 dimineaţa, dar nu este verificată informaţia. Mesquita o poţi vizita şi cu un tur special de noapte dar noi am fost prea guşteri să ne gândim din timp şi să rezervăm. Erau deja fully booked pe urmatoarele nopţi. Mă gândesc că e pur şi simplu memorabil.IMG_2910

Tot a doua zi până în prânz poţi să faci şi Turul Patio-urilor, vreo 7 la număr, înşirate pe 2 străduţe albe şi cochete, o ocazie unică de-a privi în ochi un localnic, de a îi intra în casă şi de a povesti despre ce înseamnă să fii andaluz în Cordoba. 7 euro/persoana.

Această prezentare necesită JavaScript.

Oraşul asta mic şi apetisant ţi se lipeşte de suflet cu o dulceaţă elegantă, pe care o porţi cu tine săptămâni bune, ca pe un parfum primitiv şi incitant, ca pe o amintire care te face să zâmbeşti misterios din motive numai de tine ştiute, dar care întorc capete pe stradă.

You will simply fall in love with Cordoba!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s