ANDALUZIA: SEVILLA, PARC DE DISTRACTIE

Ajunşi în sudul Spaniei direct din nord, unde nu cred că am dormit vreo noapte între cearceafuri care să nu fie jilave, şi unde am pus bazele unui frumos TBC pe care îl duc şi acum pe picioare (later edit: m-a ţinut o lună, între timp sunt mai bine!!), Sevilla ne-a dat în cap din prima, cu dimineţi de 30 de grade şi seri de 35, cu un soare care pleca la culcare mult după 10 seara.

După primele zile în care am dormit vârtos de prânz, până pe la 6 seara, înveliţi în dulcele aer condiţionat de la hotel, şi am explorat temeinic doar pe la orele când cucurugeau cocoşii sau când se culcau găinile, am ajuns la concluzia că Sevilla e cea mai surprinzătoare staţiune exotică de 5 stele pe care am întâlnit-o vreodată.

Un super all inclusiv, ticsit la tot pasul de baruri de Tapas excepţionale, piaţete grandioase, palmieri, grădini luxuriante, fântâni arteziene, arhitecturi maure, trăsuri cu murgi mândri andaluzi, hamam-uri şi baruri flamenco, magazine etnice.  Un resort cu livezi de portocali, lămâi şi smochini, şi localnici guralivi şi prietenoşi, care nu se sfiesc să îţi arunce un Ola guapa!!! şi un zâmbet larg, de dimineaţă, la cafea.

Ne-am amorezat lulea de oraşul ăsta caliente la propriu şi la figurat, de oamenii lui, de mâncarea găsită aici. Ritmul îi merge firesc şi civilizat, în ciuda unui număr impresionant de turişti care-l bat la pas, fără să simţi că asta disturbă în vreun fel buna desfăşurare a unei vieţi locale absolut tihnite.

‪#‎funfacts din parcul tematic Sevilla:

– welcome to Dorne! Dada, scenele din mândrul Dorne sunt filmate în grădinile Alcazarului (cetatea veche). Și da, arată ca în serial, dacă nu chiar mai bine.

– nu este exclus ca Iron Throne-ul însuși să fi fost inspirat de scaunul regal din Catedrala din Sevilla, care baizăuei, este cea mai mare catedrală gotică din lume.

– tot aici, pe un catafalc impresionant și beneficiind de un grup statuar demn de Moskva Film, odihnesc ciolanele unui ins, pe numele lui Cristobal Colon, sau cum îl strigau copiii în cartier, Cristofor Columb. Eu am îndoielile mele că ar fi chiar micuțul, având în vedere că a dat colțul în Valladolid, și apoi, timp de câteva secole, rămășițele i-au fost plimbate prin Republica Dominicană și Cuba, înainte să fie „returnate” Spaniei. However, triliardele de turiști coreeni și chinezi păreau să nu fie foarte afectați de gurile rele, și își făceau cu foarte mult entuziasm selfie-uri cu răposatul, oricine ar fi fost el.

– lângă catedrală, șade Giralda, turnul cu clopot. Evident, la origini fusese unul din minaretele moscheii peste care creștinii și-au ridicat grandiosul lăcaș de cult. Do you see a pattern there?!? Clopotnița asta e foarte faină, pentru că nu are trepte pe care să le urci, ci o rampă largă, încolacită până sus. De ce rampă? Pentru că, porque no, califului îi plăcea să urce în turn cu calul, de unde priveau amândoi, romantici, soarele care apunea peste supuși. Practic, este prima atestare istorica a conceptului de parking supra teran.

– pe sevillani îi apuca Duende-le peste tot. Cum adică ce iaște Duende? Este acel chelcheșoz care te răscolește din când în când (pe ei mai mereu), o tristețe primordială, o jale internă, un dor nespus, o emoție și un fior milenar care îți întoarce sufletul pe dos și care nu te lasă până nu te vaiți în gura mare, făcând grimase, pleznindu-te peste piept și coapse, dând incontrolabil din picioare, pe scurt, nu te lasă până când nu faci ca toți dracii. Chestia asta se poate întâmpla în Sevilla oriunde, pe stradă, pe o terasă, sub un pom, târziu în noapte într-o crâșmă, între prieteni sau între străini. It’s all part of the charm. Iar dintr-un Duende mare s-a născut ceea ce azi numim Flamenco.

IMG_3007

– Sevilla e stațiunea cu cea mai bună mâncare din lume. Nebunia tapas-urilor este infecțioasă. De la cele simple, din popor, bazate pe ingrediente fresh și de calitate, până la cele elaborate, adevărate opere de artă, tapas-urile sunt de-a dreptul dătătoare de dependență cruntă, pe viață. Nu ești om serios dacă nu ai pe masa 10 farfurioare, la orice oră din zi sau din noapte. Știu eu o bucătărie în care se vor întâmpla niște experimente culinare cel puțin curioase, vara asta:))))

Chestiuni practice

3

Nu e neapărat uşor de ajuns în Sevilla. Sau cel puţin e imposibil să ajungi dintr-o bucată. Cu puţin noroc, poţi croşeta măiastru nişte variante de low cost. Important e să ajungi cumva în Madrid, Barcelona sau Valencia. Ba chiar şi Bergamo, care e nu e o destinaţie low cost aşa de pipărată ca Spania. De oriunde din hub-urile de mai sus, taica Ryan Air te va duce în Sevilla, poate chiar în aceeaşi zi, cu hurducăielile şi troncănelile de rigoare.

Aeroportul este mărişor, modern, face faţă cu brio fluxului. Poţi petrece câteva ore în el fără să te plictiseşti.

4

Gara centrală, Santa Justa, e de-a dreptul cochetă şi îţi asigură un acces rapid şi elegant către toate celelalte colţuri ale Spaniei.

Reţeaua de transport în comun e un animal uriaş şi agil, căruia nu îi scapă nici o străduţă, nici un cotlon. Autobuzurile sunt relativ nouţe, cu aer condiţionat, cu suspensiile încă în viaţă. Se circulă frecvent, după un orar bine stabilit, afişat electronic pe ecrane, în fiecare staţie.

Taxiurile, albe ca o fată morgana în toiul arşiţei, sunt mai toate hibrid. Cursa de aeroport este cam printre cele mai scumpe din Europa (aproape 30 de euro, atât am dat la dus, dar cred că a fost o neînţelegere. La plecare am dat undeva la 24 de euro). În rest, poţi circula în oraş cu taxiul la tarif decent. M-a emoţionat până la lacrimi banda designată special busurilor şi taxiurilor, care, pentru că se respectă cu sfinţenie, ne-a dus la gară în 10 minute, într-un oraş absolut colmatat la ora amiezii (şi nu eram aproape).

IMG_2158

Oferta de cazare este impresionantă, pe măsura ştaifului oraşului. Apartamente de închiriat, hoteluri de 5 stele cu mozaicuri şi fântâni arteziene interioare, hosteluri colorate şi pline de viaţă.

DSC_1502 - Copy

Noi am încercat un pic din toate. Am început cu H10 Corregidor Boutique Hotel, găsit la un excelent 70 de euro pe noapte pe Booking (fără mic dejun, că nu am vrut), luxos cât trebuie, fără să sară calul, cu o curte interioară mică, populată de statui romane şi măsuţe dantelate, la care poţi bea ceai de mentă sau scrie poezii. Este plasat strategic lângă Alameda de Hercule, un cartier emergent destul de hip şi de trendy, în nordul zonei centrale. Alameda este o pietonală lungăăă, străjuită de copaci umbroşi şi baruri de tapas pentru toate buzunarele, care merită vizitată chiar dacă doar pentru un Gazpacho de calitate sau pentru atmosfera boemă generală (vezi şi Calle Feria, din vecinătate). Iar dacă te întrebai ce caută Hercule în ecuaţie, află că e figură emblematică a oraşului, just like that, el şi nen’tu Traian, şi abia acum ai dreptul să te simţi trădat. Păi bine mănenemă, când mai avea Traian vreme să ajungă în sudul Spaniei, ocupat fiind să pună temeliile poporului român, împreună cu fratele Decebal? Ei bine, rezultă că individul aici s-a născut, în localitatea Italica, la periferia Sevillei de azi, deci practic era un băieţaş de cartier, care la începutul carierei lui nici măcar nu era privit că roman, ci era numit, în mod vădit dispreţuitor, Ibericul. Brusc, mi-a devenit mult mai clar totul!!! Am ştiut eu că avem mai mult în comun cu spaniolii decât cu italienii. Crede-mă, o vizită în Sevilla o să îţi dea istoria peste cap, şi ăsta este abia începutul.

Am stat şi la Hostal La Flamenka, poziţionat strategic chiar lângă podul Isabel II, care te duce aţă în Triana, cartierul colorat, de pe partea cealaltă de “gârlă”. Am găsit toată zona aceea, de-o parte şi de alta a râului, extrem de pitorească şi de vie, plină de magazine mici, terase, restaurante, cofetării, ateliere, pieţe.

Hostelul e o isterie la ultimul etaj al unei clădiri faine şi vechi, cu lift (wow, I know!) cu vreo 4 terase absolut magice, decupate din 1001 de nopţi, de pe care se văd acoperişurile oraşului în toată splendoarea lor. 45 de euro pe noapte, camera dublă, cu baie la comun. Aer condiţionat, cearceafuri apretate.

IMG_3027

Ceai, cafea, prăjituri din partea casei. Wi-FI ok. Bucătărie complet utilată, drăgălaşă să dai în diabet, sufragerie în care poţi să citeşti, zdrăngăni la chitară sau baţi la tobe, courtesy of the props provided,  băi amenajate ca într-un teatru de vodevil, holuri împodobite cu pene, peruci şi pălării pentru Drag Queen parties, seri de Karaoke, roof bar, tot ce vrei.

Poţi mânca oriunde, în zonă, pe străduţe, sau chiar pe malul râului, în Mercado Gourmet Lonja del Barranco, un complex mai upscale, cu aer condiţionat, pe faleză, unde veţi găsi de toate, de la homar proaspăt, la îngheţată artizanală, la salate de fructe exotice sau pizza cu ingrediente de cea mai bună calitate.

Acum că te-ai cazat şi ai gustat ceva, nu-ţi mai rămâne decât să ieşi să absorbi oraşul. Du-te planificat, metodic sau pierde-te pur şi simplu, ademenit de mirosuri, culori, sunete, ca să descoperi o lume absolut senzaţională, despre care ai intuit multe, dar nu ai ştiut de fapt nimic.

Şi îţi mai spun un lucru. Până acum, nu am mâncat nicăieri în Europa, mai bine ca în Sevilla. Nu am fost eu fan al bucătăriei spaniole niciodată, şi tot timpul i-am acuzat de lipsă de imaginaţie şi creativitate, dar măiculiţă, cum a şters ruşinea de pe obrazul culinar al Spaniei acest minunat oraş.

Dacă v-a plăcut ce v-am zis până acum, vă vom povesti cum stă treaba şi cu mâncarea în Sevilla. La pachet cu ponturi despre cel mai bun Flamenco din urbe.

IMG_2774

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s