MODENA: FERRARI, UOŢĂTUL ŞI ARDELENII

Însemnări la cald, sfârşit de martie

Muzeul cu „marşâni” este fabulos; făcut cu mândrie, cu simţ de răspundere şi cu multă pasiune; probabil că dacă eşti inginer, ieşi de acolo cu mintea franjuri şi cu un level of respect de care nu te -ai fi crezut capabil

‪#‎funfact Dacă ţi se spune să nu atingi maşinile, e bine să faci întocmai. Altfel, primeşti, ca Mitruţ, un supraveghetor lipit de ceafa ta, gata să îţi prindă şi cea mai mică încercare de-a extrage ventilul de pe Testarossa. Un supraveghetor sobru care nu îţi zâmbeşte nici măcar la gluma cu „auziţi, da’ e bune Ferrarili astea? Că nu prea cumpără lumea”

Oraşul este liniştitor de lipsit de turişti. E în totalitate al localnicilor. Nimeni nu lucrează. Toată lumea o arde chic la prosecco pe terase, sub pomii înfloriţi, pe biciclete (cu tot cu tocuri şi poşetă) sau făcând jogging, plimbându-şi câinii, făcând piaţă în mijlocul zilei, and other complex tasks Italians have during their 4-hours working days.

#funfact Este oraşul în care s-a născut Pavarotti. Îl auzi peste tot, în boxe, în muzee, în magazine. Din câte îmi amintesc, nici lui nu îi displăcea viaţa bună. Au contraire. Ce-nseamnă cei 7 ani de-acasă!!!!

Domul din piaţa centrală e cu roz şi alb. Atâta s-a putut în secolul XI. Serios, e grozav de drăgălaş. Şi de vechi. Parcă e din marţipan. Înăuntru arată ca academia lui Harry Potter de la Hogorţ. E sobru, impunător şi deloc ornat, puternic şi pietros. Îmi place imaginea pe care o aveau atunci despre Casa Domnului. Când l-am vizitat noi, un domn cânta la harpă, doar aşa, ca să ne amintească de ce se spune că harpa este glasul îngerilor.

#funfact Domul are şi un turn înalt de 18 m în grijă, lipit de el, aproape la fel de înclinat ca şi cel din Pisa sau Bologna. Dintotdeauna am zis că prea mult prosecco nu e bun pentru construcţii.

Cel mai cunoscut produs al zonei este aceto balsamico. Chestia aia neagră, dulce -acrişoară, de consistenţa siropului, pe care modenezii o toarnă generos peste parmezan, căpşuni, îngheţată sau steakuri de vită în sânge. It’s out of this world. Uoţătul ăsta special este supus unui foarte serios proces de învechire, mai ceva ca vinul, în butoaie de esenţe nobile care dau gusturi diferite licorii magice. 100 ml de aceto invecchiato 50 de ani trece bine de 150 de euro.

#funfact Varianta de 20 de ani este cea mai accesibilă. Mama is bringing hers home. Cu tot cu cutie, cărticică/manual şi 3 tipuri diferite de dop. Pe mici sau chifteluţe, poate fi a game changer. Poate şi pe papanaşi, mama is feeling creative!!

‪#‎ultimatefunfact cu aceeaşi bani cu care în Cluj stai la ceva hotel banal pe centură, cu nume comunist gen Meridian, Topaz sau Univers, aici stai într-un hotel de 4 stele care arată ca un piccolo palazzo, într-o clădire atestată istoric ca fiind mai veche decât descoperirea Americii. Just saying!!

Însemnări la rece şi chestiuni practice

O să vă zic cum să ajungeţi în Modena simplu şi uşor. O să pară complicat, dar nu e, deci răbdare şi nu vă daţi încă ochii peste cap. Nu e cu închiriat de maşini şi căutat parcări de nebuni, pe străduţele de juma de metru ale Italiei, dimpotrivă, deci relax !!

IMG_1595 (Edited)

Se ia  Wizzul de Bologna din Craiova, Cluj, Iaşi, Timişoara sau Bucureşti, deci undeva tot trebuie să vă lipiţi.

Ajungeţi în aeroport şi ştiţi că aţi ajuns în Italia pentru că peste tot pluteşte un minunat miros de cafea de calitate. Vă entuziasmaţi, că nu sunteţi de piatră, şi deja simţiţi că vă aşteaptă nişte zile minunate.

Nu mai pierdeţi timpul, ieşiţi din aeroport şi urcaţi-vă în shuttle-ul de oraş, care vă lasă fix în gara Bologna Centrale. Se anunţă staţiile din timp, deci nu vă panicaţi. Cu ocazia asta, vă faceţi singuri un preview la ce minunăţii se ascund în Bologna. Poate rămâneţi o zi, la întoarcere, şi aici.

Bologna Centrale e ditamai mamutul. Mare, civilizată, bine semnalizată, o zonă sigură şi curată, faţă de alte gări similare din Europa.

Biletele se iau uşor de la automat, cu card sau cu cash.

În Italia, ai varianta TrenItalia, trenurile companiei naţionale, sau Italo, companie privată, cu trenuri de mare viteză (scaune Poltrona Frau în piele, cafeluţe şi croissante, muzică de operă la căşti, o nebunie, una cu preţuri pe măsură !) Dacă intraţi din timp pe siteul lor, http://www.italotreno.it/en , puteţi găsi dealuri bune pe anumite rute, la anumite ore. O călătorie dus,  distanţă aproximativă de 100 de km, o puteţi găsi la 9 euro, redusă de la 24. Biletele le printaţi de acasă, sau le descărcaţi în smart phone şi vă scanează nenea controloru’ codul de bare.

Dacă nu vreţi să daţi bani la particular, nu e nimic, au şi cei de la stat, de la TrenItalia, trenuri de mare viteză, aşa numite Freccia (adică Săjeata lor) Rossa, Bianca sau Argento, care sunt cel puţin la fel de fiţoase ca şi Italo, şi la fel de rapide. Preţurile sunt însă tot pe acolo.

Mai există şi aşa numitele Regionale Veloce, un fel de accelerate de la noi, care sunt mai mult decât decente, la preţuri super rezon, şi nu fac mult mai mult, ca timp, până la destinaţie.

De exemplu, pentru Anul Domnului 2016, o călătorie Bologna-Modena cu Freccia Rossa costă 9 euro, iar cu Regionale Veloce 4 euro, şi face doar 10 minute în plus faţă de Săjeata.

Odată ajunşi în Modena, în Piaţa Dante Alighieri 14, unde este şi gara, nu are rost să vă gândiţi să faceţi altceva, decât să mergeţi teleghidaţi către Muzeul Enzo Ferrari (Via Paolo Ferrari, 85) pentru că este la o azvârlitură modestă de băţ, şi pentru că vreţi să apucaţi oraşul exact de partea lui puternică, bărbătoasă, şi mirosind a piele vintage. Pentru că, pe undeva, ăsta este aerul din Modena.

Muzeul este o clădire galbenă, imposibil de ratat, ridicată cu dragoste de modenezi pe locul casei în care a locuit Enzo, o osana mândră, adusă figurii cele mai îndrăgite a oraşului, după uncheşu’ Pavarotti.  15 euro de persoană, bine cheltuiţi, chiar dacă nu eşti pasionat de motoare turate la maxim. Sub cupola unei săli imense, ca o pânză albă, stau frumos luminate Ferrari din toate timpurile, de la primele modele la cele de ultima generaţie. Alea vintage, crem, verde-mint, bleu-ciel,  sunt demenţiale. Mi-am băgat căpăţâna în toate decapotabilele, să le miros scaunele şi tapiseria, şi jur că dacă închizi un pic ochii, şi îţi umfli nările, încă le simţi mirosul ăla de pielărie veche, amestecat cu trabuc şi parfum scump, şi parcă şi auzi un Ciao Bella aruncat în vânt !!! Nu le atingeţi că se porneşte alarma !!! Din oră în oră se sting luminile şi pe pereţii curbi ai domului sunt proiectate imagini din toate filmele cult în care au apărut maşini Ferrari, o incursiune foarte nostalgică în cinematografia aia old school, masculină, cu aromă de dolce far niente.

La ieşire, dacă ai iubitul/soţul/amantul  la purtător, fă-i o surpriză şi ia-i un bilet la simulatorul semi-profesional, în care o să se caţere entuziasmat, o să se strecoare cu chiu, cu vai, că e strâmt ca dracu’ şi îşi va alege fantezia zilei: Monza, Imola, Nurburgring. Simulatorul te scutură de toţi cei 25 de euro pentru 7 minute şi este as close to the real thing as you will ever get: accelerare, frânare, you name it. Mitruţ a ieşit tot transpirat şi cu febră musculară la mâini. Părea fericit !!

Alături de cupola galbenă e o clădire mai mică, adiacentă, în care poţi vedea evoluţia motoarelor Ferrari, poţi vedea biroul lui Enzo sau o grozăvenie de maşinărie din altă lume, denumită Hidroavion, dar care e de fapt o barcă de mare viteză, cu care numai Ferrari se putea băga în combinaţie.

Dar faza cu adevărat faină, mai ales dacă nu ai maşină, e că poţi să iei un tur al Modenei de la ei, care te duce şi la Maranello la fabrică (nu e nu ştiu ce, că nu te lasă să cobori, doar te plimbă prin curtea interioară şi din când în când mai vezi câte un mecanic în salopetă cum iese la pauză de masă) şi te opreşte şi la casa memorială Pavarotti. Dar cel mai mare gheşeft e că te duce la unele din oţetăriile celebre ale oraşului, unde vezi pe viu şi înţelegi cu adevărat nivelul de meşteşug necesar în a face oţetul balsamic tradiţional de Modena. Se mai lasă şi cu o vizită la o cramă, şi cu o vizită la un atelier artizanal de charcuterie etc. Practic, e un shuttle hop-on hop-off, care te lasă să îţi temporizezi cum vrei o zi întreagă, vizitând zone altfel inaccesibile fără maşină.

Rutele le găsiţi aici, iar un pass costă 48 de euro de persoană, combină ambele muzee Ferrari (cel din oraş şi fabrica) plus restul, eu zic că merită !!!

O să vă placă la uoţătărie. Povestea licorii minunate este ieşită din comun, şi trebuie să înţelegeţi că ce găsim noi prin supermarket nu are nici o legătură cu acel faimos aceto balsamico tradizionale, care este practic un must de struguri foarte concentrat. Mutat de la an la an în tot felul de butoaie de esenţă nobilă, de mărime din ce în ce mai mică, până capătă consistenţa unei mieri şi un gust dulce-acrişor divin, cu accente de cireş, sau stejar, în funcţie de esenţa butoiului, aceto balsamico tradizionale trebuie să fie invecchiato (traduceţi voi) un minim de 12 ani ca să poată să intre în această ligă selectă. La oţetărie (Acetaio) veţi înţelege şi procesul de fermentare, secretul stocării oţetului etc, dar mai ales veţi gusta licori vechi şi de 50 de ani, din tezaurul stabilimentului.

Italienii pun un aceto de calitate peste îngheţată, pe căpşuni, fac nişte steakuri de vită demenţiale, înecate în balsamic, sau îl picură pe pâine caldă, cu crustă ţărănească, împreună cu nişte ulei de măsline auriu, şi se declara mulţumiţi pe viaţă. Nu înţeleg de ce voi nu aţi face fix, dar fix la fel. O sticluţa mică de 100 de ml costă cam cât un parfum de nişă, dar partea bună e că o puteţi transporta acasă, ca pe moaştele Paraschievei, chiar dacă sunteţi doar cu rucsacul, fără bagaj de cală. Vine în cutie specială, cu cărticică şi ceferticat de autenticitate, întocmai ca un colier de perle.

Dacă nu aveţi timp de tururi de amploare, mergeţi în piaţa centrală din Modena, şi puteţi cumpăra de acolo the magic potion, la preţuri absolut competitive. Bine, e de recomandat să mergeţi să vizitaţi Mercato Albinelli oricum, şi asta e valabil în oricare oraş din Peninsulă (cu cât mai mic cu atât mai bine!) Piaţa centrală va fi întotdeauna locul în care veţi experimenta, la cald, pulsul comunităţii şi adulmeca adevărata esenţă a Italiei.

1

Mercato Albinelli este un cogeamite mamifer, viu şi sforăitor, care te înghite cu totul, te întoarce pe toate părţile, te digeră practic cu toate mirosurile, izurile, culorile şi strigătele lui, cu toată forfota şi energia care îi populează măruntaiele, şi te scuipă după câteva ore, cu ochii scoşi din orbite, transfigurat dar mai ales descheiat la primii nasturi de la pantalon. Una din experienţele alea care sunt obligatorii.

Restul, dacă vreţi să vedeţi muzee, să vă plimbaţi pe Corso Canale Grande, pe sub arcade roşiatice, să vizitaţi Domul (o minune mică şi extrem de veche), să daţi roată Palatului Ducal, sau să vă pierdeţi pe străzi printre Vespe şi biciclete, e fix treaba voastră.

modena

De stat, eu zic să staţi la Hotel Canalgrande, un hotel simpatic, ascuns la capătul unei străduţe centrale, un vecchio palazzo, cum le place italienilor, care arată ca un mic muzeu înăuntru. 70 euro cu mic dejun inclus, servit aşa ca la piccolo Versailles. Camere super mari, dotate cu tot ce trebuie, singurul downside sunt pereţii despărţitori dintre camere, făcuţi probabil din celofan peste care s-a aplicat tapet, astfel încât practic stai în aceeaşi cameră cu toţi ceilalţi oameni de pe palier. Vei şti  sigur dacă sunt răciţi, dacă sunt certaţi sau dacă sunt stricaţi la burtă. Eu zic că după o zi de umblat la pas în frumoasa Modena, veţi dormi butuc oricum.

Amu, noh, tre’ să recunoaştem că noi am mers în Modena să mâncăm. Ne-a ieşit la fix. Dacă vreţi, vă povestim şi despre asta, într-un episod următor !!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s